Incet-incet – Piano Piano – Visuali Italiane 2023
Incet-incet – Piano Piano este filmul cu care a debutat a doua zi a festivalului Visuali Italiane 2023. In acest film vedem ultimele luni ale unui cartier marginas din Napoliul anului 1987. Povestea este reala, iar anul acela are o dubla insemnatate pentru locuitorii orasului in cauza: este anul in care au inceput lucrarile la autostrada care leaga acest oras de Nordul Italiei (din cauza acestei autostrazi acel cartier urma sa fie demolat, locuitorii urmand a fi mutati in alte parti, fiecare in alt loc), dar este in acelasi timp anul primului titlu de campioana la fotbal a echipei din localitate. Titlu care i se datoreaza in mare masura marelui Maradona.
Filmul Incet-incet – Piano Piano o are in prim-plan pe Anna, o adolescenta rebela de 13 ani, mare pasionata de pian. Aceste cateva luni inseamna pentru ea maturizarea, ne arata cum ea se transforma din fetita in femeie.
La finalul proiectiei, regizorul Nicola Prosatore ne spunea ca intamplarile sunt reale si ca titlul obtinut de Napoli in 1987 este doar un pretext. Evident, simbolic inseamna un fel de razbunare, in sfarsit acel oras a depasit marile orase nordice, mult mai bogate. La fel de evident, o localizare temporala bazata pe un eveniment de genul este mai usor de tinut minte pentru spectatori. Daca mi se spunea doar ca este anul 1987 nu retineam, anul era doar o insiruire de cifre. Maximum as fi retinut „spre finalul anilor 80”.
Legat de aceasta localizare precisa in timp, mi-am adus aminte de autohtonul Metronom: actiunea filmului se petrece in timpul finalei de Cupa Davis Romania – SUA. Acolo era vorba despre infruntarea cu un dusman politic, cu simbolul capitalismului, care n-a putut fi infrant, aici vorbim despre o infruntare intre sudul sarac si nordul bogat.
Tot legat de fotbal, este adus in discutie si subiectul numit pariuri. Acolo era un tip, un fel de mafiot, unul de rang inferior, evident, care se ocupa cu asa ceva. Evident ca nu era ceva legal, nu era ceva fiscalizat. Motiv pentru care mi-am adus aminte de discutia de la noi legata de interzicerea reclamelor la pariuri si, ulterior, de interzicere a pariurilor. Fix asta s-ar intampla: o industrie care acum aduce miliarde de lei bugetului de stat s-ar transforma intr-o industrie subterana care ar produce bani negri. Oamenii ar juca in continuare la pariuri, este ceva in firea umana care te face sa pariezi. Unii pariaza oficial, la o casa de pariuri, altii fac pariuri cu prietenii. Dar ideea de a interzice pariurile este la fel de absurda precum aceea de a interzice alcoolul. Experienta americana a prohibitiei este graitoare.
Vizual, Incet-incet – Piano Piano este un film usor claustrofobic: desi majoritatea scenelor sunt in aer liber, „outside”, suburbia aceea, „mahalaua”, mi-a creat o senzatie ciudata. Ma simteam cumva arestat acolo, ca nu puteam sa evadez. Aceeasi senzatie o aveau, evident, si locuitorii, chiar daca multi dintre ei aveau un fel de Sindrom Stockholm, se obisnuisera cu raul, nu voiau sa mai plece. Asa cum multi puscariasi se tem de eliberare, nu stiu daca se vor descurca in libertate.
Evident ca se vorbeste si de Mafie, doar suntem in Napoli, insa modul in care este ea vazuta este unul usor naiv. O vedem din perspectiva locuitorilor simpli din acea mahala. Nu vedem un DON bine imbracat, nu vedem opulenta. Vedem doar cum resimte un cetatean sarac de suburbie prezenta ei.
Incet-incet – Piano Piano este un film excelent, pe care eu l-am savurat. Referintele microbiste, dar si aerul acela italian autentic m-au cucerit. Italia este una dintre tarile mele de suflet pe care inca NU le-am vizitat. Insa cand o voi face, imi propun sa vizitez intai sudul si abia apoi nordul. Pentru mine, Napoli e mai important, mai interesant, decat Roma. Desi sunt convins ca nu sunt deloc in siguranta acolo. Insa fix din acest motiv sunt tentat sa merg. Ah, si era sa uit: fotbalistic si nu numai, Napoli este un fel de Craiova Italiei. Norocul lor este ca nimeni nu a clonat echipa de fotbal, sa-si aroge inclusiv palmaresul acesteia. Ei, napoletanii, nu au problema asta. INCA?
ps: La finalul proiectiei filmului Incet-incet – Piano Piano regizorul a fost intrebat daca se gandeste fie la o continuare, fie la un film asemanator care se petrece in zilele noastre, in 2020-2023. El a spus ca acum este imposibil, ca acum oamenii nu mai pandesc, nu mai interactioneaza asa din cauza tehnologiei. Ganditi-va ca unii oameni de atunci aflau ce face echipa lor de fotbal de la radio. Nici macar televizor nu aveau. Eu m-am ridicat si i-am spus regizorului ca acum, in 2023, ar fi momentul ideal, caci Napoli va castiga din nou titlul de campioana. L-am intrebat, evident, si de ce referinta fotbalistica. Raspunsul a fost cel dezvaluit mai sus, insa eu altceva voiam sa va spun acum: daca ar fi sa mai apara un film, eu mi-as dori ca el sa fie cu ACELEASI personaje, dupa 30-40 de ani. Oare ce ajuns „Printesa” Ana in 2023? Oare mai traieste mama sa? Oare fostii ei vecini, mai tineri sau mai batrani, ce mai fac? Nu trebuie neaparat ca acest sequel sa apara, eu pur si simplu ma gandesc la toate astea, ca un frumos exercitiu de imaginatie.
Be the first to leave a reply