Jucaria noua (Le nouveau jouet)
Jucaria noua ne spune povestea lui Sami, care traieste fericit intr-un cartier din suburbiile Parisului alaturi de sotia gravida si de cumnatul sau (fratele sotiei).
Dupa ce o da in bara cu o „inventie”, ibricul dublu, care poate umple in acelasi timp 2 cesti/cani de cafea, Sami este nevoit sa-si gaseasca un alt job. Acest nou loc de munca este de paznic la magazinul celui bogat om din Franta, Philippe Etienne. De ziua fiului sau Alexandre, afaceristul inaugureaza raionul de jucarii al propriului magazin, indeamnandu-si odrasla sa-si aleaga ce cadou doreste. Alexandre, dintre toate jucariile din magazin, il alege pe Sami.
Fara sa aiba de ales, Sami ajunge in palatul familiei Etienne, transformandu-se din jucaria lui Alexandre in cel mai bun prieten al sau.
Filmul se bazeaza pe o comedie clasica, „Le Juet” (Jucaria), regizata de Francisc Veber in 1976.
Pana sa va vorbesc un pic despre personaje, cu sau fara spoilere (eu zic ca fara, dar unii ar putea fi de alta parere), trebuie sa va spun impresia generala despre film: o comedie buna, deloc usoara, care te indeamna, cel putin la prima vedere, sa iti indrepti atentia catre lucrurile care conteaza cu adevarat. In loc sa te gandesti tot timpul la bani si la eficienta, ar trebui sa te gandesti din cand in cand si la fericire, la cei din jurul tau. Este, de fapt, diferenta dintre oameni si roboti. Un robot ar putea fi extrem de eficient in afaceri, atat pentru muncile de jos, cat si pentru cele intelectuale, pentru o functie de conducere, insa suntem oameni, asa ca in unele momente ar trebui sa gandim si sa ne comportam ca niste oameni.
De pilda, o intrebare pentru toata lumea: acum cat timp v-ati scos pur si simplu pantofii si ciorapii si ati mers desculti prin iarba? Fie prin iarba de acasa, daca este cazul, fie pur si simplu intr-un loc public, o gradina publica, un parc.
Acum trebuie sa subliniez si partile bune ale cartii, dar si pe cele rele, caci sunt si cateva parti nu neaparat rele, cat (usor) nerealiste ori posibil nocive.
Incep cu interpretarea politica, de-a dreptul socialista, a unor scene si decizii. Aici fac un pic de spoiler: initial, sotia lui Sami lucreaza tot pentru o firma detinuta de magnatul Etienne. Din pacate, acea fabrica urmeaza sa se inchida cu totul (in urma unor calcule financiare). Acolo nu lucra DOAR sotia lui, ci aproape tot cartierul acela. Eh, spre final el (SPOILER ALERT) se razgandeste si nu mai inchide acea fabrica. Acum problema mea este alta: cand alegi sa inchizi ori sa tii deschisa o fabrica, ce argumente folosesti? Fabrica aceea aducea profit sau nu? Oamenii aia erau rentau, munca lor producea intr-adevar plusvaloare? Ori poate calculele au fost gresite. Din pacate, nu primim vreun raspuns clar. Interpretarea, corecta sau gresita, este ca pentru a salva o fabrica este de ajuns sa convingi pe cineva din familia patronului sa n-o inchida. Apoi patronul, dintr-un om complet detestabil, ajunge un om de treaba, de onoare. O persoana pe care de-a dreptul o iubesti.
A doua problema este data de schimbarea prea brusca si prea radicala a comportamentului celor 2 Etienne. Prea putin naturala, ca sa zic asa. Am inteles mesajul, este unul pozitiv, este o poveste din care avem ce invata, dar poate ar fi trebuit sa fie un pic mai realista.
Mi-a placut insa ENORM de Sami: atat personajul ca atare (fiind cel mai LOGIC, mai NATURAL, mai RATIONAL personaj dintre TOATE), cat si modul in care este interpretat. Merita toate aprecierile acest personaj.
Un aspect interesant: desi filmul este francez, regizorul este britanic. Textul pe care se bazeaza o fi frantuzesc, insa am intalnit in cateva momente un umor englezesc pur. Va las voua placerea sa-l descoperiti.
Nu in ultimul rand, trebuie sa vorbesc despre durata, un aspect pe care multi critici ori pseudo-critici vad ca-l ignora („refuza” sa-l aduca in discutie): este o durata OPTIMA. Nu am simtit niciun moment ca ar fi durat prea mult, la fel cum nu am simtit ca ar mai fi fost ceva de spus, ca a lasat ceva neterminat. Daca v-as fi zis din start 112 minute nu v-as fi atras atentia cu nimic, durata in sine nu spune nimic. Ma rog, in acest caz unul ca mine ar fi facut o legatura intre durata si numarul european de urgenta. Caci, din punctul meu de vedere, starea psihica a lui Alexander ajunsese intr-un punct critic.
Jucaria noua (Le nouveau jouet) este per total un film foarte mult, din care aveti ce invata. Din pacate, unele aspecte il fac mai putin realist, plauzibil, decat mi-as fi dorit. Personal, empatizez mai mult cu personajele reale ori macar realiste decat cu personajele 100% fictiune, cu personaje scoase din laborator. Insa poate am devenit eu prea pretentios in ceea ce priveste filmele. Ori macar in ceea ce priveste realismul. Caci pe partea de comedie sunt mai mult decat multumit.
Mergeti sa vedeti Jucaria noua (Le nouveau jouet), film care va intra in cinematografe pe 19 mai, fiind distribuit in Romania de Independenta Film.
Be the first to leave a reply