Love 3D este un film contradictoriu

Toata lumea cunoaste sintagma Sexul vinde. Fie ca vorbim de presa scrisa, de presa audio-vizuala ori chiar de cinema, sexul, ca subiect, vinde. Cinematografic, un film despre sex este catalogat, cumva automat, drept film comercial.

Un film de arta, in intelesul sau de baza, este un film anti-comercial. In general, filmele de arta sunt cele facute exclusiv pentru festivaluri, care nu-si fac calcule de natura comerciala.

Nu au caracteristici precise, de fapt cam asta e regula, ca nu exista nicio regula, insa de cele mai multe ori intalnim filme lungi. Cand te gandesti la public, te gandesti ca ar putea fi gonit de o durata excesiva. Drept urmare, filmele de popcorn rar depasesc doua ore. Sunt si exceptii, dar regula cam aceasta este.

In general, un scenarist si un regizor isi propun sa faca fie un film care sa placa mult publicului, fie un film care sa placa mult criticilor. Foarte putine filme au reusit sa convinga ambele categorii de privitori. Acum, ce intelegem prin public este iarasi o discutie intreaga. De exemplu, in alte tari se fac studii amanuntite cu privire la filme. Vazusem mai demult un studiu, printre intrebarile puse fiind si Cati au vazut acest film a doua oara, a treia oara etc.. Filme precum Star Wars, Avatar ori Titanic sunt filme pe care unii le-au vazut de multe ori, chiar si zece ori, in timp ce alte filme, cu incasari mari, nu au reusit sa convinga foarte multe persoane sa le vada de mai multe ori.

Despre unele filme se spune ca trebuiesc vazute de mai multe ori pentru a fi intelese. Paradoxal, acele filme NU sunt filmele pe care publicul ar vrea sa le revada. Motivele ar fi multe, principalul fiind banalul refuz de recunoastere. Nu multi sunt cei care recunosc ca n-au inteles nimic dintr-un film si chiar daca recunosc asta, nu gasesc vreun motiv pentru care ar merge din nou la un astfel de film.

Nu in ultimul rand, despre filmele 3D criticii au o parere foarte proasta. Multi spun ca 3D a distrus industria cinematografica, in special pe cea a animatiilor. Nu mai judeci o animatie dupa ce-ti arata, dupa cum sunt construite personajele, ci o judeci, intai si intai, dupa efecte. Iar un personaj bine facut, cu replici foarte bine scrise, este eclipsat de niste efecte foarte bine lucrate. Identic in cazul SF-urilor, in anul 2016 aproape orice SF care se respecta este 3D (daca-i IMAX, cu atat mai bine).

Pana acum cateva zile, conceptul de film de arta in format 3D mi se pare complet absurd. Nu mi-as fi putut imagina ca exista si nu-i puteam intelege utilitatea. Bine, nici acum nu inteleg DE CE a fost facuta aceasta alaturare, dar macar stiu ca exista cel putin un astfel de film.

Si, ca sa completez peisajul, va dau tabloul complet: un film foarte lung, despre dragoste, cu multe scene interzise minorilor, in format 3D, conceput intr-un mod complet necomercial. Numele este extrem de comercial: Love 3D, cumva insinuandu-se faptul ca dragostea ar avea (doar) 3 dimensiuni.

Vorbeam mai sus de public. Fiecare film are publicul sau. In acest caz, oricat m-as stradui, nu pot identifica publicul tinta. Criticii repudiaza filmele 3D. Un critic de 70 de ani, cu o figura extrem de serioasa, nu va aprecia o sperma care se va indrepta spre privirea sa. Stiu ca multi viseaza sa vada un film porno in format 3D. Este cea mai comuna gluma pe care am auzit-o in legatura cu filmele 3D si prima gluma care mi-a venit cand am auzit de filmul Nymphomaniac. Gluma, de fapt, continea un sambure de adevar. Ca-ntotdeauna.

Si nu intamplator am pomenit de Nymphomaniac; filmul Love 3D a fost comparat, cumva, cu Nymphomaniac. Am auzit o caracterizare extrem de simpatica: Nymphomaniac in 3D, neregizat de Von Trier. Dupa ce am vazut filmul, pot spune ca descrierea e departe de adevar, desi, cumva, ca un exercitiu de imaginatie, putem sa incercam sa ne gandim cum ar fi aratat Love 3D dac-ar fi fost regizat si conceput de Von Trier ori, in sens invers, cum ar fi aratat un Nymphomaniac regizat de Gaspar Noe.

Acum, calitati si defecte gasim o mie. Problema e ca acelasi lucru poate fi lejer pus in cealalta parte, daca-i privit dintr-o alta perspectiva. As putea spune, de exemplu, ca este prea 3D pentru un film de arta. Sau, mai bine, ca este prea lung pentru un film 3D.

Nu v-am zis de Murphy si ale sale legi. Trebuie sa fi auzit de el, iar daca nu luati de va informati inainte de a merge la film. Personajul principal poarta numele Murphy si, cumva, numele nu este ales intamplator.

Personal, imi place sa fac rezumatul acestui film printr-o lege a lui Murphy adaptata: Un film care incepe porno se termina si mai porno, chiar si-n 3D.

Merita sa mergi sa vezi Love 3D? Eu zic ca da, tocmai pentru ca este total diferit de celelalte. Contradictoriu, ciudat, dar in orice caz, DIFERIT. Sunt sanse mari sa nu-ti placa, dar, cumva, eu zic ca vei regreta mai mult daca nu-l vei vedea. Daca ma intrebati pe mine, eu m-as duce sa studiez publicul care frecventeaza acest film. La noi va fi un public restrans, insa in alte tari astfel de filme sunt mai bine primite. Ma gandesc, totusi, ca unii chiar se vor duce ca pentru un film porno si vor pleca dezamagiti din sala (era sa zic nesatisfacuti, cuvant care nu ar fi fost total neadecvat).

Nu va zic daca mie mi-a placut Love 3D, nu d-alta, dar exact cum se zice-n filmele americane, orice zic va fi folosit impotriva mea la tribunal. Mai bine tac, desi uneori si tacerea este un raspuns.