Sunt scenarist

Sunt scenarist

 

Va ziceam acum cateva saptamani ca m-am apucat sa urmez un atelier de scenaristica. P-atunci va spuneam ce asteptari am, acum trebuie sa va spun impresiile. Pe scurt, chestiuni strict legate de film:

  • Orice curs de genul, de 6 saptamani ori 6 luni, nu inlocuieste o diploma de licenta in domeniu. Diploma mea, pe care o vedeti mai jos, nu este oficial recunoscuta, dar, cumva, in acest domeniu nici nu conteaza. Tocmai din acest motiv, spun ca in domeniul scenaristicii conteaza talentul (talentul la imaginat intamplari, talentul la dialoguri, talentul la manuit cuvinte, talentul la povestit…). Le-am spus separat pentru ca ele pot fi distincte (in America, de exemplu, exista persoane specializate in scrierea dialogurilor). Acest talent se exerseaza ulterior, poate fi si certificat oficial, e bine sa studiezi 3 ani de zile acest domeniu, daca asta-i pasiunea ta, un profesor te poate ajuta, dar, repet, talentul este baza.

CERTIFICAT SCENARISTICA

  • Tipul acesta de curs iti fixeaza niste repere. Cu tot respectul pentru colegii mei de curs, am dubii ca vreunul va ajunge scenarist DOAR cu acest curs. Subliniez DOAR cu acest curs pentru ca erau si cativa elevi de liceu care chiar ar putea urma o facultate de profil, un astfel de curs doar deschizandu-le apetitul, ceea ce e cat se poate de ok. Altfel, doar cu acest curs nu stiu daca cineva chiar va ajunge scenarist de succes. Totusi, niste repere de baza tot itii fixeaza, iar atunci cand te uiti la un film si il si analizezi, asa cum fac eu, e extrem de util.
  • Sa va zic si despre filmul meu cateva chestii. Da, la final am avut de facut un scenariu de scurtmetraj. Eu m-am ghidat dupa ACEASTA stire, cea cu pisica sechestrata de ANAF, si in jurul ei am tesut o frumoasa poveste de dragoste. Finalul la mine e complet diferit, dar nu asta este ideea. Ce mai trebuie sa stiti este ca personajul principal al scenariului meu este … (imaginati-va niste tobe batand…) … Cristian Manea. Ce face el acolo cu nenorocita aia de pisica nu veti putea afla. Sau, cine stie, daca vreun regizor genial va aprecia povestea la adevarata sa valoare chiar veti afla… Acum, in afara de asta, trebuie sa va mai zic ceva: Vlad Trandafir, cel care a tinut acest atelier, a apreciat intr-un final povestea, desi initial era sceptic. De fapt, nu credea ca o amarata de pisica poate deveni element declansator. Se pare ca da, mai ales daca-i neagra (#Spoiler).
  • Mi-a placut atmosfera de la curs, din toate punctele de vedere. Intai si intai, cursantii erau de toate categoriile: de la elevi de liceu pana la oameni in varsta. Nu am stat sa ii intreb pe fiecare-n parte ce varsta au, dar un domn mai in varsta iesea in evidenta. Si omul sustinea ca are niste scenarii, ca vrea sa vada cum le pune in aplicare. Adica nu venise acolo doar din plictiseala. Iar Vlad este o persoana extrem de misto, a stiut sa ne fixeze si niste repere, dar a reusit si sa intretina o atmosfera misto. Pacat ca a durat atat de putin cursul.
  • La final, la ultimul curs, a trebuit sa facem un scenariu comun, de lungmetraj. Pacat ca nu l-am terminat, ca ar fi iesit ceva misto. O comedie buna, pe care eu, insa, o doream sangeroasa. Era vorba de o familie de penticostali (habar n-am de ce din astia, probabil cuvantul PENTICOSTAL suna mai bine), cu 3 copii, el diriginte de santier, ea habar n-am ce (parca nu-i alesesem vreo meserie). Intriga era ca el descopera ca unul dintre plozi nu e al lui (pentru un fanatic religios acest lucru reprezenta o catastrofa). Ajunsesem la momentul aflarii adevarului (copilul are, cumva, un accident, iar la spital, pe baza grupei de sange, se afla ca ala nu e tatal). Apoi s-a cam oprit, ca vorba elevului de liceu: S-a sunat. Pacat. De fapt, si mai pacat e ca ai mei colegi n-au vrut sa ma asculte si sa-l convinga pe nenea dirigentele sa se duca la nevasta-sa si s-o omoare. Bine, nu direct, ci bine planuit. Pacat. Mare pacat.

Este primul curs pe care-l fac la Fundatia Calea Victoriei, dar acum ca tot am prins gustul (si am aflat unde se afla, nu ca asta inseamna ca nu m-as rataci in drumul spre ei), zic ca i-as mai vizita. Nu chiar acum, mai astept nitel.

Altfel, recomand tuturor celor din domeniu cursuri de acest gen. Eu acum caut un curs de storytelling, scriere creativa, d-astea. Daca gasiti (eventual tot la Fundatia Calea Victoriei, nu d-alta, dar sa nu ma ratacesc prin capitala asta), dati de veste.

Pana una-alta, sunt scenarist, asa daca e vreun regizor p-acilea care vrea sa regizeze ceva si n-are ce, zic sa apeleze cu incredere la mine. Cristian Manea, blogger universal, abia asteapta sa faca pasul pe marile ecrane. Salutari CINEMILE tuturor!

3 thoughts on “Sunt scenarist”

RaspundE-MI-L

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.