Mere (Apples/Mila) – Central European Film Festival Timisoara 2021
Mere (Apples/Mila) a fost primul film vazut la Central European Film Festival Timisoara 2021, in Aula Magna Universitatii de Vest din Timisoara. Pe blog articolele au aparut in ordine inversa, am preferat sa scriu intai despre Succes de public, filmul vazut seara, in aer liber.
Filmul acesta, Mere, mi se pare perfect pentru vremurile actuale. Pune o tona de intrebari, nu ofera raspunsuri, insa te face sa constientizezi faptul ca desele interogatii filosofice legate de ce ar fi bine sa faci, cum e ideal sa actionezi, sunt utile. Adica vremurile pe care le traim acum au fost anticipate indirect de multi, insa din pacate nu a stiut nimeni sa gaseasca si raspunsurile.
Pe scurt de tot, avem parte tot de o pandemie, insa aici unicul efect este amnezia totala: oamenii nu isi mai aminteau nimic. Practic, o luau de la zero (o mare resetare, ar zice unii). Exista o clinica, nu e clar daca de stat sau privata, nu e clar finantata de cine, care ajuta oamenii sa-si construiasca o identitate noua. Una dintre modalitati este sa pozezi cam tot ce faci, bine sau rau. Sa iti construiesti o identitate prin poze.
Evident ca depinzi de cei de la clinica si ca la un moment dat vei dori sa fii independent, sa nu mai depinzi de nimeni. Doar ca acea independenta dorita este aproape imposibila.
E irelevant ce se intampla in film, cine este Aris, personajul principal si ce face el. Gandurile mele erau legate de actuala pandemie si de modul in care ne raportam la ea. Evident, ma intrebam si cum as fi reactionat intr-o situatie de genul celei din film, doar ca intrebarea aceea este irelevanta. Orice as gandi acum, oricat de pregatit as fi, intr-o pandemie care ar avea ca efect amnezia totul ar fi inutil.
Ce e interesant, sau ma rog, asa ne arata filmul, este cum medicii se uita resemnati la pacienti, le spun ca-s amnezici si incearca pur si simplu sa trateze efectul. Incearca sa le reconstruiasca o noua identitate, noi amintiri. Cauza e irelevanta, nu doresc sa le-o trateze, nu incearca sa gaseasca un leac. Este pur si simplu o stare de resemnare: inca un amnezic, inca un bolnav …
Sper sa nu ajungem intr-o situatie de genul, desi multi spun ca in cazul covidului cam acolo suntem. Oare asa sa fie?
Apropo, cand vezi cum se comporta medicii, oare poti avea incredere in ei? Nu cumva e perfect acceptabil omeneste sa nu ai incredere, sa incerci sa te feresti de ei, sa crezi ca ei de fapt iti vor raul?
Si nu, nu ni se zice cum a ajuns pandemia aia, cine e de vina. Desi unul ca mine e interesat mai degraba de imaginea de ansamblu decat de un caz izolat. Poate-s eu prea sociolog, habar n-am.
Ce este ciudat si trist deopotriva este ca desi filmul Mere vorbeste indirect despre perioada actuala, nu este oficial distribuit in Romania. Nu e comercial, asta e cert, dar asta nu inseamna ca nu ar putea gasi o nisa a lui.
Nu stiu unde poate fi el gasit, pe ce platforma ori pe la ce alt festival, dar daca dati de filmul Mere, zic sa nu-l ratati. Aveti ce invata din el.
Be the first to leave a reply