Nu întreba ce poate face țara pentru tine ci întreabă ce poți face tu pentru ea
Nu întreba ce poate face țara pentru tine ci întreabă ce poți face tu pentru ea este o vorbă făcută celebra de JFK, însă ea îi aparține, de fapt, unui mare gânditor libanez, Khalil Gibran. Mi se pare o vorbă extrem de înțeleaptă, care poate fi extinsă la orice domeniu și care, paradoxal, poate fi citită și invers.
Nu întreba ce poate face țara pentru tine ci întreabă ce poți face tu pentru ea se referă, în înțelesul ei propriu, la ce faci tu pentru țară, pentru semenii tăi. Nu e musai să donezi bani la săraci și să ajuți o bătrânică să treacă strada, căci tu poți fi efectiv util prin activitatea de zi cu zi. Dacă întreprinzi o activitate aducătoare de profit, cu siguranță plătești taxe și impozite la stat. Statul se bazează și pe contribuția ta. Nefăcând nimic rău, nici penal, nimic ilegal, faci bine. În înțelesul său figurat poate însemna multe lucruri.
Acum, pănă să ajung să înlocuiesc câteva cuvinte din fraza de mai sus, să vă povestesc o chestie interesantă. Mi-am întrebat prietenii de pe Facebook ce filme i-au inspirat ori îi inspiră vestimentar.
Răspunsurile nu m-au mirat, nici faptul că au răspuns cu precădere femei și nici filmele expuse nu au fost o surpriză. Nici macar faptul că filmele sunt vechi și foarte vechi, niciunul de după anul 2000 (au trecut, totuși, 21 de ani de atunci). Cu toate acestea, am (mai) observat ceva important: NIMENI nu a evocat vreun film românesc.
Prima mea reacție ar trebui să fie una cinefilă: oamenii nu se uită la filme românești. Acest lucru este adevărat doar până la un punct.
A doua explicație, ca o continuare a celei de mai sus, este că nu avem personaje puternice, de invidiat. Nu avem modele. Căci atunci când iți dorești să te îmbraci precum un personaj iți dorești, de fapt, să te asemeni cu el, te indentifici cu el, îl apreciezi, îl invidiezi (din cel puțin un punct de vedere). Ceea ce, evident, nu e cazul în filmele românești.
Nemulțumit fiind de cele 2 explicații, pur cinefile, pe care le consider adevărate, dar incomplete, am ajuns la a treia: producătorii români de filme nu pun mare accent pe haine. Nu-mi dau seama dacă problema este una generală pentru români, însă filmele au cu siguranță această caracteristică. Evident, nu avem nici serii foarte îndrăgite, cu personaje puternice (nu avem vreun Colombo, vreun Sherlock, nici vreun Godfather ori vreun Gastby), însă nici în filmele bune, avem destule dintr-acelea, pe care le facem nu facem haine memorabile.
Hainele, în cazul filmelor românești, trebuie doar să se potrivească în peisaj. Hai să luam exemplul filmului Maria Regina României: aici hainele trebuiau să corespunda acelei epoci. Evident că sunt poze, că sunt repere istorice, deci nu vorbim de vreo inovație. La fel, personajele dintr-un film care se petrece în perioada comunistă trebuie să se îmbrace ca atunci. Nu înseamnă că oamenii se îmbrăcau greșit în acea perioada ori că nu erau eleganți, însă pur și simplu nu ieșeau cu nimic în evidență.
Gândindu-mă la toate acestea, mi-am adus aminte vorba lui Kennedy (mă rog, v-am zis deja că nu e chiar a lui), nu întreba ce poate face țara pentru tine ci întreabă ce poți face tu pentru ea, reformulând-o în sens cinefil: tu, ca cetățean român, ca om care poate cunoști vreun scenarist, vreun regizor ori vreun actor, cum ai putea să le influențezi acestora alegerile? Tu, ca om, crezi că ai putea inspira vreodată vreun scenarist, să facă cineva vreun personaj care măcar vestimentar să fie inspirat de tine?
Eu, unul, mă străduiesc să fiu un astfel de personaj. Nu stiu dacă pozitiv sau negativ, nu stiu dacă vestimentația mea inspiră încredere ori doar bună dispoziție, însă eu mă străduiesc să am un stil vestimentar propriu. În orice magazin de haine aș intra, fie în mod real, offline, fie virtual, caut doar ce mi se potrivește stilului meu. Simplul fapt că o chestie aparent NU se potrivește stilului meu este, de fapt, o potrivire într-un sens mai larg, căci oricând pot să imi iau o camașă neagră pe care s-o pun pe sub un sacou colorat.
Acum, trebuie să vă zic ceva relevant pentru modul în care-mi aleg vestimentația: prefer magazinele multibrand în dauna celor aparținând unui singur brand. Virtual, prefer un magazin tip https://answear.ro/ în dauna unuia aparținând unui brand mare de haine ori de încălțări.
De pildă, pe acest site, în secțiunea https://answear.ro/h/geci-de-piele.html găsesc geci de piele clasice, aparent nespecifice mie. Pe acestea însă le pun peste o camașă inflorată, sub aceasta din urmă având de obicei un tricou la fel de colorat. Culoarea pantalonilor și a incălțărilor este un bonus binemeritat.
În loc de geci de piele pot găsi, pe același site, ceva și mai interesant în secțiunea https://answear.ro/h/geci-de-blugi.html. Aici am o poveste foarte mișto, cu o geacă de blugi cumpărată acum vreo 12-13 ani (2008 sau 2009, pe atunci). Îmi cumpăr eu o geaca de blugi, de care eram foarte mândru (care, culmea, încă îmi este bună), și încep să mă laud cu ea. O colegă îmi spune enervată: „Pe cine ai mai văzut tu purtând geacă de blugi?”. Răspunsul meu a fost fix acesta: „O să mă vadă alții pe mine.”
La fel se întâmplă acum. Cele 2 embleme ale mele, elementele definitorii din punct de vedere vestimentar, sunt cămașa colorata și pălăria. Cămașa poate să fie sau nu înflorată, de preferat înflorată, dar nu e musai, însă pălăria nu poate să lipsească. Decât pe geruri năprasnice am purtat căciulă (una din aceea de blană, ca la Polul Nord), în rest pălărie fie că-i vară, fie că-i iarnă, fie că-i primăvară, fie că-i toamnă.
De ce nu s-a inspirat niciun regizor ori scenarist din personajul meu nu stiu. Ce știu eu, însă, sunt următoarele 3 chestii:
- Pe mine nu mă inspiră vestimentar niciun personaj din niciun film. Nu vreau să mă îmbrac precum personajul X pentru că nu tind să ajung precum acel personaj.
- Apreciez însă personajele care se apropie de gusturile mele vestimentare. Deci sensul este invers: nu îl apreciez și vreau sa ma îmbrac ca el, ci îl apreciez pentru că el se îmbracă aproape cum ma îmbrac eu (Ace Ventura: Detectivu’ lu’ Pește vă spune ceva? Trailerul este cel de mai sus).
- Vestimentația nu este definitorie pentru un personaj. De pildă, din acest punct de vedere ar trebui să apreciez personajele din Miami Bici. Nu e cazul, motivul pentru care se îmbracă așa fiind evident: să se potrivească în peisaj.
Nu întreba ce poate face țara pentru tine ci întreabă ce poți face tu pentru ea poate fi, deci, aplicată în multe domenii. Eu am aplicat-o în domeniile hainelor și filmelor, voi puteți s-o aplicați în multe altele. Eu vă sfătuiesc, totuși, s-o aplicați fix pe acest blog: intrebați-vă ce a făcut acest blog pentru voi, cât de mult v-a ajutat, apoi intrebați-vă ce ați făcut voi pentru el. Eu doar vă spun ce ați putea face: să lasați un comentariu, sa dați un like ori să distribuiți acest articol la voi pe Facebook ori pe Twitter.
Nu intreba ce poate face tara pentru tine ci intreaba ce poti face tu pentru ea este un articol înscris in competiția Super-Blog 2021. Nu știu ce a făcut competiția aceasta pentru mine, însă știu clar ce am făcut eu pentru ea: am tot promovat-o până mi-am innebunit fanii. Sper, totusi, să-mi ierte această noua participare. Sper ca ei să mă ierte, caci eu nu ii iert pe ei dacă nu pun umarul, așa cum pot, la eventuala câștigare :))
Mi-a placut unghiul de prezentare a informatiei, felicitari Emil si mult succes!