O simpla favoare – A simple favor

O simpla favoare – A simple favor aduce aminte de Gone Girl, chiar daca este diferit in partile esentiale. Si partea cea mai importanta, cea mai relevanta, este faptul ca-i bazat pe intamplari reale.

Acum, este important de precizat ce anume judec/am: doar povestea in sine sau si realizarea cinematografica? Caci povestea m-a dezamagit fix din cauza actorilor. Din cauza modului in care ei au interpretat. Si, sa ma exprim direct, din cauza modului in care ei nu erau in stare sa minta.

Unul dintre rarele momente de sinceritate

Caci in multe momente actorii au facut ceea ce urasc eu cel mai mult la filme: spoiler! Simplul lor joc scenic era spoiler, te facea sa te prinzi ca este o minciuna, ca ceea ce spun ei nu este adevarat. Si fix asta este farmecul acestui film: multe rasturnari de situatie, twist-uri, ca sa folosesc termenul din engleza.

Povestea este bine scrisa, nu pot nega asta, pacat de interpretarea ei mai mult decat mediocra. Am asteptari mari de tot de la cartea omonima (de fapt, omonima doar in original, traducatorul roman preferand, in cazul cartii, titlul O simpla favoare), pentru ca povestea este consistenta si-n film. De fapt, zic unii, asteptarile mele erau mult prea mari. De fapt, de la regizorul unor filme precum Spy sau Ghostbusters feminin/feminist nu ar fi trebuit sa am pretentii. Desi, fie vorba-ntre noi, filmele-n cauza nu mi-au displacut atat de mult.

Povestea filmului este urmatoarea (fara spoiler, accentuand doar partea care ma intereseaza pe mine): Stephanie este o bloggerita/vloggerita (diferenta este minima pentru producatori, mie mi s-a parut ca este cam ambele) cu succes restrans. Ea este, de fapt, mama full-time, implicandu-se voluntara in tot felul de activitati care au legatura cu scoala copilului. La un moment dat, Emily, mama unui coleg de-al copilului ei, intra in vorba cu ea. Cele 2 se imprietenesc, ramane de discutat cat de apropiate erau ele de fapt. La un moment dat, Emily o roaga pe Stephanie sa aiba grija de copilul ei, sa-l ia de la scoala si sa doarma la ea. Dupa cateva zile, Emily este gasita moarta. Ceva, insa, nu se lega, iar Emily incepe sa sape, la modul figurat, bineinteles, nefiind deloc impacata cu ancheta politiei si cu rezultatul anchetei. In cautarile ei i se alaturi si Sean, sotul lui Emily, cu care sa incepe sa aiba o relatie cat se poate de nepotrivita. Unde duce totul si ce descopera cei 2 ramane sa descoperiti singuri.

Acum, daca n-ar fi fost atat de stangaci interpretata, Stephanie ar fi fost un personaj superb! Genial conturata, se schimba indeajuns de mult incat sa devina o scorpie, dar indeajuns de putin incat sa fie in continuare o mama perfecta. Mi-a placut la nebunie, este unul dintre personajele care-ti raman in minte.

Nu ca celelalte 2, Sean si Emily, ar fi prost conturate. Dimpotriva. Parca un pic mai bine interpretate decat Stephanie, dar la fel de false in momentele cheie.

Acum, desi asa vi l-au prezentat unii, O simpla favoare – A simple favor nu este deloc un film feminin. Nici macar unul feminist. Este un thriller foarte bine scris, plin de suspans si de twisturi, pe care mi l-as fi dorit intr-o cu totul alta distributie. Chiar si asa, ramane unul dintre filmele BUNE ale anului. Vi-l recomand cu caldura, impreuna cu indemnul: Nu va puneti cu vloggerii, nu stiti niciodata cand … va filmeaza! 🙂