Orizont – o adaptare moderna a unei opere clasice – TIFF 2016

Orizont – o adaptare moderna a unei opere clasice

Eu am zis de atatea ori: Morometii e bun, dar si mai bun ar fi daca Morometii ar fi transportat in anii 2000. Ori macar in 90.

Baltagul este un roman genial. Cum v-ati imagina-o pe Vitoria Lipan in 2016? Cum l-ar cauta ea pe Nechifor?

Toate panzele sus e un roman genial de aventuri. Cum mai sunt navigatorii astazi? Ce mai cauta ei, ce probleme mai intampina, cum mai decurge o expeditie?

Amintiri din copilaria unui moldovean din Humulesti … in 2016. Se mai fura cirese? Se mai omoara muste cu cartea?

V-ati pus vreodata intrebarile acestea? Eu, unul, da, si am fost tare fericit sa vad ca cineva mi-a furat gandul si a facut o adaptare moderna a unei opere clasice.

Vorbim despre filmul Orizont, adaptarea moderna a nuvelei Moara cu Noroc.

Acum, daca ideea e buna nu inseamna ca si realizarea este la fel. Filmul are multe defecte, pe care le enumar mai jos, insa are principala calitate de a inova. Da, mi-as dori mai multe opere clasice adaptate modern. In fond, multi elevi de liceu refuza sa citeasca operele obligatorii pentru ca sunt prea vechi. In plus, prea multe opere rurale, cu care copiii nu pot empatiza, dar asta-i alta discutie.

Morometii, ca tot s-a discutat despre acest film nu demult, ar merita o adaptare moderna. Cum mai arata, oare, taranul filosof (n-am zis-o eu, ci nenumarati critici si pseudo-critici autori de carti de comentarii)? Cum mai arata Silistea-Gumesti in 2016?

Acum, pentru ca am promis, zic pe scurt cele 3 mari defecte ale filmului Orizont:

Incep cu finalul, dar ala-i marele defect al filmului. Cand zic finalul, ma gandesc la intregul final: ultimele 10-15 minute, scenele finale, cam nimic nu are logica. Si nu ma refer la o logica exterioara, a noastra, ci la cea interna. Nimeni si nimic nu anunta acel final. In plus, partea si mai trista este ca nuvela avea un final foarte bun, finalul era partea cea mai spectaculoasa a operei. Cum sa renunti FIX la acea parte?
S-a preferat un film scurt, comprimat, desi multe lucruri sunt lasate neterminate. Cu toate astea, momentele moarte nu lipsesc. Nu sunt exagerat de multe, dar sunt destule.
Personajele construite aiurea. Orice comparatie cu personajele nuvelei este aiurea, desi, cumva, mi-as fi dorit ca ele sa se asemene mult mai mult. Mafiotul, Zoli, nu este nici pe departe Lica Samadaul din opera originala. Iar daca-l iei ca atare, lucrurile-s la fel de ciudate: pe de-o parte da impresia ca-i inteligent, mare smecher, cu relatii inclusiv la Bucuresti, pe de alta parte finalul ne face sa credem ca-i de-a dreptul prost. Prost facut gramada. Comportamentul sau este iarasi contradictoriu. Este tipul de personaj pe care nu poti sa-l intelegi oricat te-ai stradui. Nu ca Lucian, capul familiei, ar fi cu MULT mai coerent.

Filmul Orizont are si calitati certe. Mentionez doar interpretarea Rodicai Lazar, o actrita pe care o apreciez din ce in ce mai mult, si modul in care e construita povestea, constructie buna care, brusc, se incheie intr-un mod ciudat.

Cam atat despre Orizont. Nu stiu daca mai ruleaza in cinematografe, eu l-am vazut la TIFF 2016, dar daca il mai gasiti pe undeva, macar de curiozitate zic c-ar trebui sa-l vedeti. Articolul despre Filmul Orizont este scris dintr-o camera a Pensiunii La Villa Cluj. Despre pensiune, pe larg, am scris AICI! Salutari CINEMILE tuturor!