Overloard – Nascut talent, mort speranta. Film demisec.

Operatiunea Overloard a fost numele de cod al Bataliei pentru Normandia, fiind purtata in anul 1944 intre trupele aliate si fortele germane. O operatiune reala, importanta, cruciala in intreaga desfasurare a razboiului.

Filmul Overloard ar trebui sa fie un film de razboi, istoric, o ecranizare a celei mai celebre debarcari din istoria umanitatii. Ori macar o ecranizare a unei parti a acelei operatiuni.

Totodata, dovezi despre experimentele le care nemtii ii supuneau pe prizonieri (si mai ales pe evrei/tigani/homosexuali) exista si tot apar. Dilemele de ordin moral, cat de etic este sa profitam de pe urma unor astfel de experimente, inumane, oribile, chiar daca rezultatele acestor experimente ar putea salva vieti. Posibil mai multe decat cele sacrificate.

Plecand de la premisa reala a experimentelor, mai multi scenaristi si scriitori si-au imaginat tot felul de chestii dubioase. E drept, de multe ori imi pun intrebarea: De ce trebuie sa faci o fictiunea slutind istoria? Nu-ti poti imagina aceleasi experimente in viitor ori intr-o situatie clar utopica, inventata?

Filmul Overloard este despre toate acestea. Cu cateva ore inainte de Marea Debarcare, de operatiunea Overloard, un grup de parasutisti americani este trimis intr-un sat francez cu scopul de a distruge un emitator radio amplasat pe o biserica fortificata. In subsolul bisericii, insa, este gasit un laborator secret nemtesc, drept urmare inamicii sunt mai periculosi decat se credea initial. In ajutorul soldatilor americani sare si o tanara locanica.

Dupa cum am spus si-n titlu, Overloard incepe foarte bine. Te face sa te simti acolo, in mijlocul evenimentelor. Prima vizita, prima intrare in acel laborator, este spectaculoasa, este plina de suspans. De acolo, insa, filmul parca se rupe.

Parca eram intr-un serial unde primele 2 episoade sunt geniale, apoi serialul scade treptat pana cand finalul ne prinde bucurosi. Bucurosi ca s-a terminat, chiar daca suparati si inca visatori la acel inceput genial.

Sa ne intelegem: filmul nu are nimic gresit in el. Nicio interpretare cu adevarat gresita, nici macar o alegere total neinspirata a vreunui actor. Nici regiei nu avem prea multe sa-i reprosam.

Lasand la o parte inceputul in forta si finalul dezamagitor, partea trista este ca la final simti ca n-ai ramas cu nimic. Este un film sec, usor uitabil, complet inutil.

Si, ca sa va mai zic o problema: e tipul de film care se ia in serios, desi in multe momente ai impresia ca-i o parodie. Este o parodie serioasa. Ca un desert care nu-i nici dulce, nici acrisor. Nu e nicicum.

La final, va dezvalui un dialog avut cu un amic:

– Unde ai fost?
– La un demisec.
– Uuu. Ai fost sa bei. Ce vin demisec?
– Nu vin. Film.
– Pai daca-i film demisec nu e bine.
– Pai nu e.
– Daca nici complet sec nu a fost…
– Pai n-a fost
– Pai inseamna ca a fost un film prost.
– Nu. Nu am zis ca a fost un film stricat, acru. Doar demisec.
– Mda. La vin e bine. La film e de rau.

Are rost sa explic sintagma film demisec? Cred ca ati inteles-o cu totii 🙂

Per total, nu as putea caracteriza mai bine filmul decat deja am facut-o in privat. Asadar, Overloard este un film demisec. S-a nascut talent, dar a murit speranta. Un inceput in forta, un final dezamagitor. Un film de care se vor bucura mult telespectatorii ProTV in anii ce vor urma.