Retreat Vama Veche este unul dintre filmele romanesti care a reusit sa ma surprinda intr-un mod placut. M-a surprins in 3 moduri: e mai serios decat ma asteptam, nu se adreseaza exclusiv „vamaiotilor” si are o poveste extrem de bine scrisa.
Asteptarile mele vizavi de Retreat Vama Veche erau scazute: ma asteptam la o comedie usoara, comerciala, eventual vulgara, cu o poveste nu prea complicata, simplista. Colectia de vedete din distributie m-a dus cu gandul la filme gen Selfie, caci si acolo protagonistele s-au dus la mare (in acel caz inainte de bac).
In plus, marea mea problema era de ce a fost lansat un film despre Vama Veche in octombrie si nu in mai sau iunie.
Ce am vazut a fost cu totul altceva si mi-a contrazis absolut toate asteptarile initiale.
Trei prietene bune, Eva (Ada Condeescu), Dana (Laura Cosoi) si Corina (Adela Popescu), se duc in Vama Veche pentru un eveniment special: petrecerea burlacitelor prilejuita de casatoria primeia dintre ele. Eva este psiholog specializat pe terapia de cuplu, Dana este medic stomatolog, iar Corina este afacerista. Acel Retreat Vama Veche este unul de tantra-yoga, insa din pacate instructorii initiali sufera un accident de masina, asa ca trebuie inlocuiti. Ce daca nu se mai gasesc yoghini in Vama Veche? Trebuie sa fie inlocuiti. URGENT!Continue reading Retreat Vama Veche
The Apprentice: Povestea originii lui Trump este un film despre originile lui Trump, despre inceputurile sale in afaceri, despre cum si-a cladit marele imperiu Trump (si cum a aparut celebrul Trump Tower). Filmul poate fi judecat din 3 perspective care se intrepatrund, 3 perspective aparent diferite care de fapt se completeaza una pe cealalta.
Prima perspectiva este cea istorica: in ce masura The Apprentice: Povestea originii lui Trump respecta adevarul istoric si, acolo unde nu se intampla acest lucru, vorbim doar despre „motive artistice”? La o cautare superficiala, am gasit cateva inexactitati. Nu multe, dar unele pot fi importante, decisive. De pilda, nu e clar daca a luat sau nu amfetamine, la fel cum nu este clar daca si-a agresat (sexual) sau nu prima sotie (pe Ivana). Procentual, sa spunem ca filmul respecta cam 80% din adevar. Ar trebui luat drept reper? Ar trebui sa consideram ca-l cunoastem pe Trump doar dupa ce am vazut acest film?
O a doua problema fundamentala pentru Trump, o rana inca deschisa, este relatia sa cu fratele sau mai mare. Nu vorbim aici despre o posibila vinovatie juridica, ci despre una morala. Problema in acest caz este una politica, publicul republican fiind printre altele extrem de sensibil in problemele legate de familie.Continue reading The Apprentice: Povestea originii lui Trump
The Silent Hour: Martor fara glas este un thriller foarte bun, surprinzator de bun, care pare a fi rasarit de nicaieri. A venit parca neanuntat si promite sa nu dezamageasca fanii acestui gen de filme.
Joel Kinnaman este Frank Shaw, un politist ce sufera un accident la locul de munca (intr-o misiune), drept urmare incepe sa-si piarda auzul. Are nevoie de aparat auditiv, cu el se descurca, dar auzul ii slabeste pe zi ce trece, asa ca este nevoit sa invete limbajul semnelor. La un moment dat este chemat de un coleg in calitate de „interpret” al limbajului semnelor pentru a interoga, pentru inceput neoficial, o martora surda. Lucrurile scapa de sub control, asa ca el impreuna Ava (martora in cauza) raman blocati intr-o cladire aproape parasita, cu nimeni de partea lor. In plus, politistii care vin se dovedesc a juca de cealalta parte. Vor reusi ei sa supravietuiasca si sa iasa vii din acea cladire?
Chiar daca la prima vedere nimic din ceea ce vedeti nu este nou, nu este original, filmul The Silent Hour: Martor fara glas are marea calitate de a te tine in priza pe tot parcursul sau. Are si marele avantaj de a nu fi foarte lung, cele 99 de minute ale sale fiind folosite la maximum. Nici macar o secunda nu e in plus, nici macar un cadru nu este mai lung decat ar trebui.
Cei 2 actori principali, Joel Kinnaman (in rolul lui Frank) si Sandra Mae Frank (in rolul Avei) au niste interpretari excelente. Ei sunt buni si individual, dar au o chimie buna si impreuna. Marele nostru noroc este ca cei 2 se concentreaza exclusiv pe supravietuire, drept urmare nu vom vedea in momente cheie replici siropoase care suna ca nuca-n perete. De fapt, asta se intampla in cazul tuturor personajelor: par foarte credibile pentru ca spun exact ce te-ai astepta sa spuna un om in acea situatie. Continue reading The Silent Hour: Martor fara glas
Robotica Roz: Gardiana insulei – The Wild Robot este unul dintre cele mai bune filme vazute anul acesta. Este o animatie, insa acesta nu este nicidecum un motiv sa o subestimam.
Robotica Roz: Gardiana insulei – The Wild Robot ne spune povestea unui robot naufragiat pe o insula locuita doar de animale. Pentru a supravietui, el trebuie sa-si rescrie singur codul, insa acest lucru duce la un lucru total neprevazut: incepe sa se ataseze de locuitorii acelei insule. Are grija cu precadere de catre un gascan orfan, gascan fata de care se simtea dator.
La un moment dat, fabricantii acestui robot vor sa-l extraga, sa-l recupereze de pe insula si sa-l descifreze, caci devenise un adevarat „studiu de caz”. Nu va spun cum se termina totul, insa fiind animatie nu este foarte greu de intuit.Continue reading Robotica Roz: Gardiana insulei – The Wild Robot
Profesorul care a promis marea – El maestro que prometió el mar ne spune povestea adevarata a profesorului Antoni Benaiges. In timpul razboiului civil din Spania, Antoni Benaiges este adus intr-un sat izolat din Burgos, Spania. El reuseste sa se apropie de elevii lui, facandu-le printre altele o promisiune importanta: ca ii va duce intr-o excursie unica, ii va duce sa vada pentru prima oara in viata lor MAREA.
Nepoata unuia dintre fostii elevi de-ai profesorului vrea sa afle intreaga poveste si porneste pe urmele maestrului. Ceea ce afla ea este cutremurator, o istorie pe care Spania nu are voie s-o uite.
Discutia despre spoiler, in cazul unor astfel de filme, este inutila, caci povestea reala a profesorului Antoni Benaiges poate fi aflata din surse independente, chiar online. Ideea este ca filmul este semidocumentar, este prezentat ca film artistic (docudrama), dar urmeaza fidel povestea reala, autentica.Continue reading Profesorul care a promis marea – El maestro que prometió el mar
Trei kilometri pana la capatul lumii este o poveste despre inapoiere, despre lipsa de curaj, despre coruptie, despre „intelegeri” si despre homofobie (care cumva surprinzator pentru mine este abia la final). Da, homofobia este in categoria „si altele”, ea poate fi inlocuita cu orice altceva.
Adi este un adolescent de 17 ani din localitatea Sfantu Gheorghe din Tulcea. Familia lui face eforturi sa-l tina la liceu la Tulcea, insa vacantele si le petrecea acasa. Urma sa dea la Academia Navala din Constanta, dar nu e clar cand (anul acesta? la anul?). Venind in sat intr-una dintre aceste vacante, este „surprins” sarutandu-se cu un turist („unul de la Bucuresti”), asa ca este „pedepsit”, primind o „severa corectie fizica”. Cuvintele imi apartin, insa mi se pare ca exprima cel mai bine opiniile satenilor.
Tot ce vedem in film este reactia comunitatii vizavi de acest subiect. Adi nu mai conteaza, el intra intr-un con de umbra, intr-un plan secund. Ce vrea el, ce crede el, ce simte el devin lucruri irelevante. Continue reading Trei kilometri pana la capatul lumii – TIFF 2024
Cum va imaginati ca ar arata un musical cu super-eroi? Da, ati citit bine: un musical cu super-eroi, care urmeaza unui film extrem de bun, de profund si de plin de semnificatii precum prima parte a acestei serii colaterale (sper ca m-am exprimat bine). Da, Joker: Delir în doi – Joker: Folie à Deux este un musical, unde Arthur Fleck isi descopera dragostea pentru muzica in inchisoarea din Arkham. Acolo o intalneste pe Harley Quinn/ Lee Quinzel (interpretata de Lady Gaga), ea fiind cea care reuseste sa scoata muzica din el. La propriu.
Ce este Joker: Delir în doi – Joker: Folie à Deux de fapt? Un musical – courtroom drama (legal drama). Da, iarasi ati citit bine! Fix asta este ori isi propune sa fie. Arthur Fleck este in inchisoare, unde se pregateste de proces. Initial are o avocata, o persoana rationala care vrea sincer sa-l ajute, dar el renunta pe parcurs la ea pentru ca treptat personalitatea Joker pune stapanire pe el. Lupta dintre cele 2 personalitati este omniprezenta, Arthur Fleck lasandu-se coplesit de Joker. Treptat, Jokerul pune stapanire pe el, personalitatea aceea acapareaza.Continue reading Joker: Delir în doi – Joker: Folie à Deux
Zapada Ceai si Dragoste 2: Cu putin Noroc este continuarea predecesorului sau din anul pandemic 2020. De aceasta data, filmul are si un usor iz istoric (de fapt, istorico-parodic), pentru ca protagonistii (ori o poarte dintre ei) ajung in Dacia anului 85.
Nu va spun care dintre protagonistii initiali lipseste si de ce, insa va spun ca el este inlocuit de … Noroc (interpretat de Bogdan Farcas).
Cum ajung ei in Dacia anului 85? Pai prin intermediul unei potiuni magice. E drept, ei voiau sa evadeze din inchisoare si sa ajunga in Dacia care se afla la cativa metri de ei, dupa gardul inchisorii. Insa potiunea magica are propriile reguli, asa ca ajung tocmai in Dacia din anul 85. Ce gasesc ei acolo, ce inadvertente istorice (mai mult sau mai putin „grave”) gasesc ei acolo si ce obstacole au de infruntat ramane sa descoperiti singuri. Imi venea sa spun ca veti descoperi cum se termina totul, dar asta nu se va intampla, caci filmul nu are efectiv un final, totul urmand a descoperi in ianuarie, cand apare partea a treia.
Exista si un plan real, unul in care 3 tipe hot incearca sa vanda un diamant extrem de valoros. Daca reusesc sau nu sa-l vanda ramane sa descoperiti mergand sa vedeti acest film. Continue reading Zapada Ceai si Dragoste 2: Cu putin Noroc
Nu-mi da drumul! – Never Let Go este un horror decent. Nu m-a speriat asa cum mi-am dorit, fazele sunt mai mult scarboase decat infricosatoare, dar este inteligent construit, are sens, are logica, asa ca nu pot decat sa-l laud.
Nu-mi da drumul! – Never Let Go ne spune povestea unei mame care-si creste cei 2 copii ai ei in singuratatea unei paduri. Cei 3 se izolasera complet de lume din cauza unui spirit care ii bantuia. Pentru a se feri de acest spirit, cei 3 erau obligati ca atunci cand ieseau din casa sa fie tot timpul legati cu o sfoara. Ei puteau merge doar pana unde se intindea acea sfoara. Nu prea departe, deci, asa ca resursele de hrana erau limitate. Din ce in ce mai limitate.
Problemele incep sa apara atunci cand copiii incep sa conteste existenta acelui demon, atunci cand ei vor sa-si castige libertatea. Au impresia ca mama este paranoica, este nebuna, si ca nu pot trai la nesfarsit legati la propriu unii de altii. Continue reading Nu-mi da drumul! – Never Let Go
Anul nou care n-a fost este cel mai bun film romanesc din acest an (2024), cat ca realizare, cat si ca mod de concepere. El include scurtmetrajul de succes Cadoul de Craciun, scurtmetraj nominalizat la Oscar in 2019. Va explic in continuare cum sta treaba.
Probabil va mai amintiti povestea din cadoul de Craciun: un copil scrie o scrisoare lui Mos Gerila. In scrisoare cere ceva pentru el, ceva pentru mama lui si ceva pentru tatal lui: pentru el o locomotiva; pentru mama lui o geanta; iar dorinta pentru tatal lui este „sa moara Nea Nicu”, ca asa a auzit el ca-si doreste tatal sau. Ce face tatal lui, ce scandal in familie rezulta si cum se termina totul ramane sa descoperiti. Poate ati facut-o deja vazand scurtmetrajul ori daca nu o veti face vazand aceasta noua productie, Anul nou care n-a fost.
Acest film de lung metraj, Anul nou care n-a fost, are mai multe fire narative, mai multe povesti care se desfasoara in acelasi timp si care se intrepatrund intr-un mod armonios. Povestea de mai sus este unul dintre aceste fire narative, insa nu este cel principal. Celelalte fire narative sunt: 2 tineri vor sa plece din tara, sa evadeze, drept urmare vorbesc cu o persoana de nadejde (rol interpretat excelent de Vasile Muraru), al treilea prieten de-al lor fiind turnator la securitate; mama securistului locuia intr-o casa care urma sa se darame, asa ca ea este obligata sa se mute la bloc, intr-un apartament unde nu se simte nicicum acasa; cel mai important, firul narativ principal, este cel legat de filmarea programului de Revelion (pe atunci se zicea „anul nou”), program care trebuia sa contina si un moment omagial pentru tovarasu’. Problema aparuta era una „grava”: una dintre actritele care aparea in acel program tocmai fugise din tara, asa ca programul trebuia refacut, caci s-ar fi facut de ras sa o prezinte pe fugara recitand ode tovarasului. Continue reading Anul nou care n-a fost – BIFF 2024
Nu vorbi de rau – Speak No Evil este un thriller extrem de captivant, care pleaca de la cateva premise extrem de interesante. Sper sa nu fac (prea multe?) spoilere, insa voi da un pic din casa pentru a intelege despre ce-i vorba.
Louise (Mackenzie Davis) si Ben (Scoot McNairy) sunt 2 americani ce isi petrec vacanta in Italia alaturi de fiica lor Agnes (Alix West Lefler). In acelasi hotel stau si Paddy (James McAvoy) si Ciara (Aisling Franciosi), doi britanici ce venisera in vacanta impreuna cu fiul lor mut, Ant (Dan Hough). Initial, lui Louise si Ben li s-a parut ca britanicii sunt enervanti si galagiosi, insa stilul lor aparent vulgar avea ceva atractiv in el, asa ca atunci cand britanicii ii invita pe americani sa vina la ei intr-un weekend, americanii hotarasc ca n-au nimic de pierdut. Relatia lor de cuplu nu functiona foarte bine, asa ca o astfel de vacanta le prindea bine.
Si aici este prima premisa, prima intrebare fundamentala: tu te-ai duce acasa la niste oameni abia cunoscuti? Inainte sa raspunzi la intrebarea asta, gandeste-te la context: tu esti american, asa ca vacanta in UK presupune un efort destul de mare. In plus, in vacanta urmeaza sa o iei si pe cea mica, deci atunci cand te gandesti la posibile pericole, ar trebui sa te gandesti de mai multe ori. Nu te pui doar pe tine in pericol.Continue reading Nu vorbi de rau – Speak No Evil
Unde merg elefantii incepe (aparent) haotic. Parca ar fi mintea unui scriitor (scenarist), care se uita in jur, in orasul in care traieste, incercand sa gaseasca ceva interesant pentru viitoarea sa poveste (carte sau film). Sa gaseasca o persoana interesanta intr-un ocean de banalitati. Povestea actorului-scenarist (Marcel) pierdut in acest ocean de banalitati parea o poveste la fel de interesanta ca oricare alta.
Actorul-scenarist ne aduce in lumea Magdei si a fiicei ei, Leni. Aceasta din urma este o copila bolnava de cancer (sau de leucemie, nu stim aproape nimic despre asta, stim doar ca e ceva grav si ca ea este poreclita de colegii de scoala „chelioasa”; ma rog, leucemia este tot o forma de cancer), care incearca sa isi coloreze viata extrem de cenusie. Mama ei este ziua chelnerita si seara prostituata, trebuind sa munceasca pe branci pentru a plati tratamentele fiicei.
Relatiile dintre cei 3 sunt dubioase, atipice, insa va las pe voi sa le descoperiti. Sa descoperiti ce este intre Marcel si Magda, dar si intre Marcel si Leni. Va las pe voi sa descoperiti modul in care regizorii (sunt 2 in acest caz, Catalin Rotaru si Gabi Virgina Sarga, cei 2 semnand si scenariul acestui film) ne arata Bucurestiul, cat de colorat si in acelasi timp trist ne este el prezentat. De altfel, aceeasi senzatie o are spectatorul pe tot parcursul filmului: ii vine sa rada si sa planga in acelasi timp; este socat si nu prea de ceea ce vede; vrea sa se bucure, dar in acelasi timp are motive la fel de multe sa se intristeze. O ambivalenta care caracterizeaza pe deplin acest film.Continue reading Unde merg elefantii – TIFF 2024 & BIFF 2024
Sa moara Vincent – Vincent doit mourir este o distopie frantuzeasca atipica. Intr-o Franta a prezentului, unii oameni aveau capacitatea nedorita de a-i face pe ceilalti sa-i atace. Da, exact asa: daca aveai aceasta boala, trebuia doar sa te uiti in ochii altcuiva si acel cineva te ataca. Acel om se transforma intr-un fel de zombie.
Daca n-ati inteles problema, v-o explic in continuare: problema nu este la ceilalti, ca vor sa te omoare, ci este la tine, ca tu ii faci pe ei sa vrea sa te omoare. Daca in alte filme tu, ca om sanatos, te fereai de infectati ca sa nu te infecteze si pe tine, in acest film tu trebuia sa te feresti pentru ca tu erai deopotriva problema, infectatul, dar si victima. Te fereai de oameni pentru a supravietui, insa oamenii respectivi n-aveau nicio vina. Nu te puteai supara pe cineva pentru ca te ataca. Erai constient ca ei nu sunt vinovati.
Trecand peste ceea ce s-a vazut, ajung la partea interesanta. La ceea ce nu se vede, dar se (sub)intelege. Eu m-am gandit la pacientii paranoici, cei care se feresc pur si simplu de oameni, cei care au impresia ca orice alta fiinta omeneasca vrea sa le faca rau. Filmul ne arata ce s-ar intampla daca paranoicii ar avea dreptate, daca #pebune ar exista oameni care i-ar face pe altii sa doreasca sa-i omoare. Pur si simplu. Fara alte explicatii.Continue reading Sa moara Vincent – Vincent doit mourir
Ext. Masina. Noapte este din categoria „movies about movies”, adica o nisa care se adreseaza cu precadere celor din industria filmului si celor pasionati de ceea ce este in spatele conceperii unui film.
Ext. Masina. Noapte este format din 3 scene distincte, 3 parti, toate combinand mai multe genuri si stiluri. Regizorul a numit filmul „o poveste despre cum (NU) se face un film”, „un making-of cu aer de cronica absurd/postmoderna”. Ce reprezinta cele 3 scene? Pai simplu: o scena dintr-un thriller, dar si 2 scene despre cum se ajunge pana acolo. Cum se negociaza cu o diva, ce discuta 4 actori intr-o masina, in timp ce merg spre „locul faptei”. Sau asta pare la prima vedere. La o a doua vedere … Lasati, veti descoperi singuri. 🙂
Despre acest film as avea multe de zis, insa totodata simt ca parca n-ar trebui sa spun nimic. Este scurt, in multe momente aproape te adoarme si la final iesi din sala de cinema cu marea nedumerire: de ce am vazut acest film? Care-i scopul lui?Continue reading Ext. Masina. Noapte – TIFF 2024
Ca fetele este o comedie romaneasca de vara, care se lanseaza in luna septembrie, o luna care an de an devine mai calda. Asadar, a fost lansata tot pe caldura, tot cand gandurile se duc spre iesit la terase.
Ca fetele ne spune povestea a trei doamne mai in varsta, Cela (Adriana Trandafir), Rosana (Aura Calarasu) si Silvia (Maia Morgenstern), prietene de-o viata. Primele doua se duc repede la Silvia atunci cand aud ca aceasta sufera. O gasesc in cada, cu ganduri suicidare: tocmai aflase ca sotul decedat o inselase. Cela si Rosana reusesc s-o imbuneze pe Silvia, asa ca incep sa petreaca. Varsta nu le impiedica sa se simta bine. Nu va spun mai multe, nu va spun ce alte intamplari comice se petrec si care sunt celelalte personaje, insa pentru ca suntem intr-o comedie va spun ca totul se termina cu bine.
Deci as putea concluziona ca filmul Ca fetele este o comedie cu iz american, de altfel unul dintre personaje, fiica uneia dintre doamne, interpretata surprinzator de bine de Lora, vine tocmai din Canada.
Clipeste de doua ori – Blink twice este un film care mi-a reamintit de ce nu e bine sa cunosti oameni celebri. M-a pus pe ganduri, mi-a pus neuronii (atatia cati sunt ei) la treaba!
Ca sa intelegeti mai bine contextul, trebuie sa va spun discutia pe care am avut-o nu demult cu cineva. Nu vreau sa-i dezvalui numele, nici macar ocupatia. Spun doar ca acea persoana m-a avertizat in legatura cu podcastul. Mi-a spus ca prin intermediul sau, al podcastului cult la cap, voi ajunge sa cunosc oameni mai mult sau mai putin celebri. In principiu, mai celebri decat mine. Doar ca, ma intreba acea persoana, s-ar putea sa ajung la concluzia ca nu e bine sa cunosc personal celebritatile.
Mi s-a spus ca voi avea mari dezamagiri. Ca niste oameni misto pe meseria lor se pot dovedi niste scarbe pe plan personal. Nu vreau sa detaliez, sa redau toate cuvintele pe care le-am auzit, insa cu acea ocazie mi-am amintit gandurile care-mi vin dupa fiecare carte sangeroasa pe care o citesc: oare romancierul care a scris-o este sanatos la cap? De fiecare data, sentimentele mixte suna fix asa: vreau sa cred ca da, tind sa cred ca nu!
Filmul Clipeste de doua ori – Blink twice ne arata ce se intampla cand ajungi (aparent DIN GRESEALA) pe insula privata a unui miliardar excentric. Teoretic, ar trebui sa te simti onorat/a, sa te bucuri, sa fie cea mai fericita zi din viata ta. Practic insa, s-ar putea sa constati ca nu este cel mai sigur loc din lume. Si ca acel miliardar excentric este de fapt un psihopat.
Ar trebui sa spun ca mi-a placut mult Clipeste de doua ori – Blink twice, ca este genul meu de film, insa ar fi doar pe jumatate adevarat. Desi nu pot spune nicidecum ca m-ar fi plictisit, in mod rational i-am gasit doilea mari defecte.
Primul dintre ele este ca-i un film mult prea lent. Incredibil de lent. Ceea ce e un mare paradox, caci nu este nicidecum un film lung. Deci este un film destul de scurt, care trebuia de fapt sa fie si mai scurt. Mult mai scurt.
Al doilea defect este ca thrillerul putea vira foarte usor catre genul horror, insa dintr-un motiv care-mi scapa regizoarea Zoe Kravitz a evitat dinadins acest viraj. Pare sa-i fi fost teama. Pare a fi fost o soferita care are pe mana o masina foarte puternica, pe care insa nu o accelereaza la maxim. O fi vorba de teama?
Ah, nu stiti cine-i Zoe Kravitz? Apai este fiica lui Lenny Kravitz si a actrita Lisa Bonet, fiind de meserie … actrita. Acest Clipeste de doua ori – Blink twice este debutul ei in regie, in scenaristica (este „doar” co-scenarista”) si in productie. Deci acea frica de care va ziceam este posibil sa aiba legatura cu statutul de debutanta. Ori poate are legatura cu faptul ca ea nu este regizoare de meserie.
Ca tot ziceam de lumea muzicii, in rolul principal feminin o avem pe Naomi Ackie, cea care a interpretat-o EXCELENT pe Whitney Houston in musicalul I wanna dance with somebody. Aici nu-si mai pune in valoare talentul muzical, asa ca interpretarea ei pare doar buna. Corecta. Nimic de reprosat. Insa nimic care sa te dea pe spate. Poate o fi avand legatura cu indicatiile regizorale?
Despre Channing Tatum, cel care-l interpreteaza pe miliardarul excentric si psihopat, nu vreau sa spun nimic. Va trebui sa va convingeti singuri daca interpretarea lui este geniala ori incredibil de proasta. Eu as avea argumente pentru ambele afirmatii, asa ca ramane sa stabiliti voi de care parte a baricadei va aflati. As putea paria ca sigur nu veti fi neutri.
Clipeste de doua ori – Blink twice este un film bun, cu mult potential, pe care din pacate pare a nu-l atinge. Am ramas la final cu multe regrete si cu senzatia ca voi uita complet acest film peste cateva saptamani. Doar titlul pare memorabil, tipul de titlu ultra-comercial, pe care-l tii minte, dar care are (mult prea) vagi legaturi cu actiunea propriu zisa.
Clipeste de doua ori – Blink twice este in cinematografe din 23 august 2024, fiind distribuit in Romania de Vertical Entertainment!
The Crow: Iubire si razbunare pleaca din start cu un mare handicap: este (considerat de multi) remake-ul unui film foarte bun si foarte celebru. E drept, celebritatea filmului din 1994 (WOW: au trecut fix 30 de ani de la el!) vine si din cauza unui eveniment tragic: Brandon Lee (baiatul lui Bruce Lee) a fost omorat pe platourile de filmare pentru ca cineva a inlocuit gloantele oarbe cu unele adevarate. Filmul din 1994 a fost urmat de cateva continuari, sequel-uri, niciunul dintre ele nereusind sa atinga succesul primului.
Actualul The Crow: Iubire si razbunare este de fapt un reboot, asa ca nu va asteptati sa regasiti o copie fidela a filmului din 1994. De fapt, si acesta, ca si cel de acum 30 de ani, sunt ecranizarea unei serii de benzi desenate concepute de James O’Barr in 1989. Nu am citit benzile desenate, nu-s fanul benzilor desenate de felul meu, iar din filmul de acum 30 de ani imi amintesc foarte putine lucruri. Asa ca spre deosebire de multi alti cinefili, eu voi judeca acest film doar pe baza a ce am vazut in sala de cinema. Cum ar zice Hagi: eu il identific cu el insusi!Continue reading The Crow: Iubire si razbunare
Borderlands este cel mai recent movie-game aparut in cinematografe. Pentru cine nu stie, exista o categorie distincta de filme: ecranizarile unor jocuri electronice de succes. Din acest motiv, cei care vad si judeca filmul acesta, exact ca-n cazul ORICARUI movie-game, se impart in 3 mari categorii:
Cei care au jucat jocurile (care sunt in numar de 7);
Cei care sunt gameri, dar NU au jucat jocurile seriei Borderlands;
Cei care nu doar ca n-au jucat aceste jocuri, dar care nici nu au tangente cu jocurile, cu gamingul.
Eu fac parte, chiar daca doar partial, din categoria a doua. Nu sunt gamer fanatic, nici nu stiu daca ma (mai) pot numi gamer, dar am o oarecare viziune de gamer. Vazand filmul Borderlands, imi imaginez cam cum s-ar juca, imi pot imagina „cam care ar fi gameplay-ul”.Continue reading Borderlands
Totul se termina cu noi – It ends with us pare la prima vedere un exemplu didactic foarte bun de folosit in lectiile de constientizare a violentei domestice. Totul pleaca de aici, atat calitatile certe ale povestii, cat si marile ei defecte.
Spun din start, Totul se termina cu noi – It ends with us este ecranizarea cartii omonime, pe care inca nu am citit-o. A aparut la Editura Epica, se gaseste in majoritatea librariilor online (in frunte cu Libris), eu am primit-o la avanpremiera filmului, asa ca-si asteapta cuminte locul la coada pe care scrie marti CARTI CE URMEAZA A FI CITITE. Cand anume nici eu nu as putea spune.
Filmul ne spune povestea lui Lily. Incepe cu inmormantarea tatalui ei, inmormantare care o face sa se intoarca pe meleagurile natale. Primul moment de in care spectatorii incep sa-si puna intrebari este cel de la inmormantare, atunci cand Lily nu reuseste sa enumere 5 calitati pe care le avea tatal ei. Pleaca de acolo in lacrimi, insa (aproape) nimeni dintre cei prezenti nu a inteles care este motivul real: tatal ei fusese abuziv, violent, un tata pe care Lily nu voia sa si-l aduca aminte (desi violenta nu se rasfransese asupra ei). Printre amintirile ei, care incepusera sa iasa la iveala, se afla si cea cu primul ei iubit, Atlas Corrigan, pe care tatal abuziv il bagase in spital cu rani foarte grave.Continue reading Totul se termina cu noi – It ends with us
Capcana misterioasa – Trap este un thriller excelent, unul dintre cele mai bune vazute in ultima vreme. Nu este horror, desi unii zic ca ar fi macar 10% de groaza. Este un mistery-thriller excelent, foarte bine construit, cu un personaj realmente senzational, care daca ar fi fost interpretat de un actor mai bun, „de prim rang”, ar fi putut lua Oscarul.
Capcana misterioasa – Trap este un film a carui mare parte din actiune, peste 60%, se petrece la un concert pop. Personajele principale sunt un tata cu fiica sa adolescenta. Acel concert este atipic pentru ca politia primeste un pont anonim conform caruia acolo s-ar afla „Macelarul”, un criminal in serie pe care toata politia il cauta, dar pe care nimeni n-a reusit sa-l prinda. Se stie sigur ca este barbat, insa mai mult decat atat nimic. Sau MAI nimic. Asa ca politia va verifica fiecare barbat prezent la eveniment. Unul dintre ei SIGUR este cel cautat.
Fara sa va dezvalui cine este, va spun doar ca ii aflati destul de repede identitate. Miza ramane cum va reusi sa scape de pe acel stadion si cum se va juca ulterior de-a soarecele si pisica cu politistii.Continue reading Capcana misterioasa – Trap
