Planul 75 – TIFF 2024
Planul 75 este un film care m-a deprimat. M-a speriat de-a dreptul. Nu sunt batran, mai am niste ani pana la acea varsta, dar ce am vazut m-a socat realmente.
In Japonia dintr-un viitor deloc indepartat, imbatranirea populatiei a ajuns o problema atat de mare incat statul a fost nevoit sa intervina. Radical. Brutal. Absurd chiar. A aparut Planul 75, adica un plan prin care persoanele de peste 75 de ani erau incurajate sa fie eutanasiate asistat.
Discursul cu care erau batranii incurajati sa se sinucida, sa fie ucisi de stat, nu diferea foarte mult de discursul din pandemie: faci ceva util pentru societate, noi cu totii iti vom multumi si alte aberatii de genul. E drept, nu se vorbeste nimic despre pandemie, insa numai cine vrea nu vede asemanarile. Am ramas realmente socat de ce am vazut.
Nu vreau sa discut filmul din punct de vedere cinematografic, poate parea pentru multi plictisitor, mult prea lent. Eu vreau sa evit aceasta discutie pentru simplul fapt ca ea ar ascunde elefantul din camera. Problema pe care o pune filmul este foarte grava, asa ca detaliile cinematografice trec in plan secund.
Ce nu am spus eu si poate parea important este altceva: din cauza acestei imbatraniri, aparusera niste vigilanti, niste cetateni care se apucasera sa omoare batrani. Sa rezolve problema in felul lor. Asa ca masura guvernului a fost si una disperata, una care sa stopeze cazurile de genul.
Problema batranilor era grava, este si acum si se accentueaza an de an, insa solutiile de genul nu-s niciodata cele corecte.
Ce NU mi-a placut la film, desi acest dezavantaj se poate transforma intr-un atu, este ca nu aflam prea multe detalii despre contextul social-poliitc. Este un guvern dictatorial in Japonia sau este un guvern la fel de democratic ca si acum? Ce parere au celelalte tari? Vor aplica si ele, acum sau pe viitor?
Eu ma gandesc la Planul 75 si din alta perspectiva: oare cati concetateni de-ai mei ar fi de acord cu el? Oare cati l-ar vota, l-ar aplauda, l-ar incuraja si mai ales l-ar pune in aplicare? Oare cati concetateni si-ar indemna rudele ori cunostintele sa se duca acolo? Ma tem ca multi. Foarte multi.
Pe de alta parte, filmul mi-a amintit de discutia despre eutanasie. Multi sunt pentru eutanasiere, dar nu si-ar trimite in veci o ruda la moarte. Nu sunt de acord, dar ar vota pentru. Motivul? Una dintre definitiile tolerantei este sa incurajezi chestiile care nu-ti plac.
Daca eu nu sunt de acord cu eutanasia, de ce m-as opune in cazul altora? Cine sunt eu sa decid pentru altii?
Problema in acest film era legata de manipulare. Oamenii erau la propriu manipulati sa faca asta. In plus, desi ti se spunea ca poti opri oricand, cei care erau acolo erau instruiti sa aiba grija sa se inatample. Deci nu cu faptul ca X sau Y au ales sa se sinucida asistat, sa fie eutanasiati, e problema, ci faptul ca ei au fost incurajati de stat sa faca asta. Absurd. De-a dreptul gretos. Dar perfect posibil pe viitor.
Legat de proiectia filmului Planul 75 de la TIFF, am o singura remarca de facut: publicul din sala era unul tanar. Si sala de la Sapientia incurajeaza acest lucru, este o universitate privata. Ideea este ca multi tineri au iesit din sala de cinema pe ganduri. Dar nimeni nu a iesit plangand. Probabil daca ar fi fost oameni in varsta ar fi plans in hohote.
Mergeti sa vedeti Planul 75 oriunde ar rula acesta. Este un film de neratat, ma bucur ca am avut ocazia sa-l vad la TIFF.23. De fapt, despre asta este vorba in festivaluri: sa descoperi comori cinematografice, sa vezi filme pe care altfel n-ai ocazia sa le vezi. Si de care poate n-ai auzit.
Be the first to leave a reply