Playback
Playback este in teorie un film care nu mi se adreseaza in mod direct. Este vorba despre discotecile anilor 80, in special cele de pe litoral. Personajul principal este Sorin Lupascu, unul dintre primii DJ din Romania. El a MIXAT (termenul este actual, pe atunci se spunea ca pune muzica) in celebra discoteca RING din Costinesti.
Parcursul sau este unul interesant, dar nu insist asupra lui, gasiti toate detaliile la el pe site. Acolo gasiti, de fapt, o cronologie muzicala a anilor 80 si 90. Singurul lucru relevant din punctul meu de vedere este interzicerea sa de Nicu Ceausescu din 1986 (detalii mai multe gasiti in VICE). De atunci el a inceput sa mixeze, in perioada verii
Playback nu este doar termenul pe care-l stiti cu totii, imi vine sa spun din melodia Parazitii, ci este si prima publicatie cu tematica muzicala din Romania. Primul numar a aparut in ianuarie 1990.
Acum, revenind la film, trebuie sa va spun ce am aflat de la conferinta de presa de dupa. Probabil ca Iulia Rugina a mai zis-o si cu alte ocazii: povestea lui Sorin Lupascu a aflat-o in timp ce facea documentarea despre alt film, Breaking News. A aflat de el, a aflat povestea lui si a SIMTIT nevoia s-o spuna.
Si, din punctul ei de vedere, povestea putea fi cel mai bine spusa ca documentar. Caci ea a facut si comedie, si drama, si scurtmetraj, si lungmetraj, a regizat si serial, asa ca documentarul a parut ceva firesc. Logic. Inca ma intreb ce va urma din partea ea. Mintea mea bolnava de thrillere si crime isi doreste un film politist regizat de ea. Dar sansele-s mici.
Revenind la Playback, este un film nostalgic, dar adresat nu doar nostalgicilor. A fost savurat si de cei tineri si foarte tineri. Personal, am fost foarte rar in Costinesti, la Revolutie aveam 3 ani, insa cu toate astea m-au interesat si informatiile din film. Ma intereseaza istoria SOCIALA a Romaniei, nu doar cea politica.
In plus, muzica te cucereste. Este tipul de film pe care l-ai revedea pentru muzica din el. Tipul de film pe care-l savurezi, pe care ai vrea sa-l revezi pur si simplu ca sa te relaxezi.
Tot de la mini-conferinta de presa de dupa am aflat ca foarte multi tineri, unii dintre ei nascuti in 2000 ori dupa anul 2000, au savurat acest film si CUNOSTEAU melodiile in cauza. Da, cunosc si eu tineri care asculta melodii din anii 80, chiar daca nu erau nascuti pe atunci. Ceea ce nu-i face nicidecum speciali, diferiti.
De altfel, chiar si eu intru, la limita, in aceasta categorie: daca m-am nascut in noiembrie 1986 nu inseamna ca AR TREBUI sa ascult o melodie aparuta in 86. Oricum nu am amintiri din perioada aia, totul este din ce mi s-a povestit.
Nu pot sa inchei fara sa va vorbesc un pic despre filmele documentare. Ideea este ca mult timp eu le-am vazut stereotipic, le evitam (inclusiv la TIFF, unde erau multe si variate), consideram ca nu au ce sa caute in cinematografe. Va sfatuiesc sa nu faceti aceeasi greseala, documentar nu inseamna doar ce vedeti pe Discovery, documentarul nu e doar cel produs de televiziuni.
La Playback s-a ras mult, atat la glume, cat si la faze ori scene la care unora le venea sa planga. Pentru mine era amuzant sa aud cum Sorin Lupascu l-a contrazis pe Nicu Ceausescu, chiar daca urmarile nu au fost chiar cele mai placute. La fel de amuzante mi se pareau declaratiile facute pentru televiziune ale tinerilor care se distrau. Cateva dintre ele le gasiti si-n trailer. Personal, nu sunt nostalgic, nu am motive sa fiu, dar pot aprecia un film bun atunci cand il vad. Ma pot bucura de muzica, pot empatiza cu personajele din film, pot prelua starea personajelor atunci cand e cazul.
Nu pot sa inchei fara sa va spun cea mai trista imagine din film. Nu sunt din ala care sa scoata filmul si sa pozeze ecranul, asa ca astept sa o gasesc undeva online. Asadar, echipa filmului a mers in Statiunea Costinesti in timpul pandemiei. Era anul 2021, pastele a picat pe 2 mai, asa ca vacanta de 1 mai a coincis cu vacanta de Paste. In Costinesti, in loc sa vedem agitatie, sa vedem multa lume, vedeam o statiune pustie si un indicator catre un centru de vaccinare. Acea imagine, cu sageata catre centrul de vaccinare intr-un Costinesti pustiu, a fost cea mai trista din tot filmul. Mai trista decat toate imaginile si povestile de dinainte de Revolutie. Asa sunt eu, asta am trait eu, deci ma raportez la ce am trait mai mult decat la ratiune si obiectivitate. Imi asum asta.
Filmul Playback intra de azi, 20 octombrie 2023, in cinematografe, fiind distribuit in Romania de Zbang Film.
1 thought on “Playback”