Realitatea virtuală bate filmul – cu siguranță vom vedea multe surprize

Una dintre cele mai cunoscute zicale spune Viața bate filmul! De multe ori așa se întâmplă, scenariile imaginate de mari regizori fiind depășite de contextele de viață care ne surprind de nenumărate ori.

Mulți consideră că anumite aspecte prezentate pe marile ecrane sunt posibile doar prin eforturile reunite a multor oameni pricepuți în domeniu, oameni care analizează fiecare unghi, pun la punct fiecare detaliu, vorbă, ton, pentru ca emoția transmisă să călătorească direct spre publicul din sala de cinema.

Viața, însă, a reușit de multe ori să bată filmul, prin cele mai trăsnite sau neașteptate derulări ale evenimentelor, fără a avea în spatele scenei o armată de oameni care să pună la punct detaliile.

Totuși, lucrurile au evoluat. În ziua de astăzi, sala de cinema este rar vizitată. S-a trecut de la scenă la ecranele dispozitivelor. Astfel, orice ai experimentat fizic până acum poate fi experimentat și virtual – jocuri video, filme, muzică, jocuri ca la aparate și nu numai. În curând, noile dezvoltări în domeniul realității virtuale vor mai aduce încă o revoluție a modului în care lumea interacționează cu industria de divertisment.

Jucăm în propriul film

Trecerea de la marile ecrane cu proiecții minunate și actori talentați și experimentați se va face probabil în următoarele decenii, către propriile roluri jucate în regie personală, la adăpostul unei realități virtuale ce va oferi fiecăruia un premiu Oscar pentru cea mai bună reprezentare.

Posibilitatea de a face transmisiuni live cu ajutorul telefoanelor mobile, prezența pe diverse rețele de socializare cu filmulețe personale, emisiuni în direct, audiența extrem de mare, toate aceste elemente vin în sprijinul ideii că fiecare dintre noi va prefera să își creeze, difuzeze propriile filme în viitor.

Trecerea spre realitatea virtuală, din ce în ce mai performantă, va aduce după sine o și mai mare distanțare de arta cinematografică așa cum o cunoaștem azi. Oamenii se vor afunda în propria scenă de film, creată la nivel virtual, personal, în confortul unui mediu care răspunde întocmai cerințelor fiecăruia.

Multe dintre filmele care au încercat să surprindă acest fenomen au tratat doar părți din întreg. Evoluția rapidă a dezvoltării realității virtuale denotă implicații mult mai serioase în cele mai variate domenii de activitate umană.

Privind la acest moment, cele două planuri par a colabora destul de bine, multe proiecte de artă teatrală și cinematografică luând naștere în ultimii ani. Lucrurile sunt încă la început, totuși, privite cu un mix de interes și dorința de integrare, atât de artist cât și de consumatorul de artă.

Riscurile unei realități extinse – prezentate în multe filme

Dacă vă amintiți de filme precum Matrix, care la momentul lansării oferea un concept destul de greu digerabil la prima vizionare, al realității virtuale îmbinată cu realitatea, mai puțin plăcută, a vieții umane luată sub stăpânire de inteligența artificială, o să vă schimbați puțin perspectiva asupra implicațiilor în viitor.

Cinematografia a livrat de-a lungul timpului multe dintre aceste idei, cu titlu de SF pe atunci, care acum sunt parte integrantă din cotidian. Suntem în situația de a gestiona concepte destul de neclare pentru mare parte a populației.

Imersiunea în lumea filmului nu mai aduce suficiență. A te scufunda în realitatea creată prin propriile mijloace inteligente, a îți crea propriul film după regulile tale, a te refugia spre planul perfect controlat al virtualului în dauna realului, toate acestea sunt riscuri la care trebuie să fim atenți.

Multe dintre filmele mari de până acum ne pot servi ca lecții de atenție, învățături și sfaturi de urmat. Trecerea extrem de rapidă dintr-un plan al realității uzuale, la cel al realității virtuale, poate crea dezechilibre. Riscurile sunt și mai mari atunci când combinăm planurile și nu mai facem diferența între ele.

Dificultatea multor persoane de a își gestiona viața de zi cu zi va determina fuga spre virtual, retragerea din fața responsabilității și scufundarea în lumea perfectă, în filmul propriu controlabil…până la un punct.