Regele Plajei – The Beach Bum iti da o stare aparte

Regele Plajei – The Beach Bum este povestea unui poet (vagabond), Moondog, care traieste dupa propriile sale reguli si care viseaza sa scrie romanul vietii sale. El avea un mariaj atipic: era casatorit cu o femeie, avea si o fiica, insa atat el, cat si nevasta lui traiau cumva independenti. Atat relatia, cat si mariajul lor per total, erau speciale. Diferite de toate celelalte.

Momentul de cotitura din viata lui Moondog este decesul sotiei sale. Practic, momentul in care el pierde, cel putin teoretic, principala sa sursa de venit si, totodata, principalul sau punct fix, de sprijin.

Nu va pot POVESTI intreg filmul si de data asta NU din teama unui spoiler. In acest caz, nu trebuie sa va temeti de asa ceva. Farmecul acestui film consta in atmosfera lui generala.

Oficial, avem o comedie. Nu stiu exact care-s criteriile si ce ar trebui sa fie, de fapt, acest film. Eu l-as numi un film de stare: iti induce o stare de bine, vacanta, plaja, distractie, fara griji, te face sa-l invidiezi pe acel personaj principal, Moondog. Un suflet de artist cu adevarat APARTE!

Care Moondog, apropo, e interpretat EXCEPTIONAL de catre Matthew McConaughey. Dupa mine, cel mai bun rol al acestuia, MULT peste Dallas Buyers Club (pentru care a luat Oscarul), dar un rol care nu-i va aduce foarte multe premii avand in vedere … neseriozitatea rolului si a filmului in general.

Apropo de Moondog, mi-am amintit o discutie cu o amica legata de poezii si de carti in general. Mie-mi plac romanele, politiste, thriller, un pic spre horror. Poezia o cam evit, pur si simplu nu e de mine. Poezia contemporana, cea fara rima, cu vers alb, cum se numeste ea, ma lasa si mai rece (daca-mi este permisa exprimarea). N-o consider poezie.

Ii spuneam acelei amice chestia asta, la care ea, zambind, mi-a spus ce ratez daca evit poezia: ratez niste oameni foarte misto. Dupa ce citesc poezie, ar trebui sa ma apuc sa caut date biografice despre acei poeti. As afla chestii fascinante, oameni cu adevarat interesanti. Mult mai interesanti, se zice, decat romancierii aia pe care-i citesc eu.

Lucru pe care o poveste precum cea din Regele Plajei – The Beach Bum il confirma pe de-a-ntregul.

Ca sa intelegeti de ce am empatizat atat de mult cu Moondog, ce nume misto pentru un POET, va spun ca acesta era imbracat exclusiv in camasi Hawaii. Pana si eu mai alternez si mai bag din cand in cand si cate una albastra, rosie, verde ori galbena. Si, cand vreau sa fiu de-a dreptul excentric, mai pun pe mine si unica mea camasa alba din garderoba.

M-as fi bucurat ca filmul Regele Plajei – The Beach Bum sa apara vara, iar eu sa-l vad undeva la mare, fie si intr-un mall din Constanta. Dupa un astfel de film, iti vine sa-ti arunci toate hainele si sa te bagi in apa, oricat de rece ar fi (si oricati rechini ar fi in ea, nu ca ar fi cazul la noi).

Regele Plajei – The Beach Bum este, per total, un film atipic. Iti induce o stare, te face sa empatizezi cu personajul, chiar daca deciziile lui par stupide. De fapt, tocmai d-aia am empatizat cu el. Ma rog, mai putin cu finalul, moment, desi previzibil, in care nu l-am putut intelege nicicum pe Moondog.