Hotel Mumbai este intens, dar nu este deloc indian

Hotel Mumbai este unul dintre cele mai intense si pline de suspans filme vazute in ultima vreme. Ca bonus, este si bazat pe fapte reale. Cand ma asta mi se face, la propriu, #pieleadegaina.

Povestea suna in felul urmator: mai multi fundamentalisti islamisti hotarasc sa faca un numar cat mai mare de victime in mai multe locuri aglomerate din Mumbai. Punctul final al acestor atacuri concomitente este Hotelul Taj Mahal, un hotel de lux care gazduia cu precadere straini.

Mai multi oameni, fugind din mai multe locatii atacate de fundamentalisti, se adapostesc in hotel, considerand ca acolo sunt in siguranta. Din pacate, insa, impreuna cu ei intra si cativa dintre atacatori. Practic, desi venisera sa se adaposteasca in hotel, acum oaspetii se trezesc in situatia in care trebuie sa gaseasca o cale sigura pentru a IESI din hotel.

Pentru ca va ziceam la inceput ca este un film plin de suspans, va spun doar atat: nu stii in niciun moment cine va supravietui si cine va fi omorat. Strict pe partea de thriller, este un film excelent. Americanii chiar stiu sa faca astfel de thrillere, stiu cum sa dozeze suspansul, stiu cum sa te faca sa simti frica in oase.

Este bazat pe fapte reale, din ce inteleg se respecta adevarul in proportie destul de mare, cu exagerarile de rigoare.

Problema acestui film este, insa, alta: americanii au ecranizat o poveste indiana. Sa ne intelegem: putea fi poveste japoneza, chinezeasca, frantuzeasca ori romaneasca. Rezultatul ar fi fost acelasi: a reiesit o poveste universala, globala, care se poate petrece oriunde.

Ca de obicei, americanii au prezentat din start atacatorii drept oameni naspa, prosti, incuiati, lipsiti de suflet, in timp ce victimele erau, cu totii, oameni buni, familisti, care merita sa traiasca. Exact cum in 99% dintre filmele americane de razboi, nazistii si japonezii au absolut toate defectele din univers.

Totodata, nu ni se spune nimic, nici direct, nici indirect, despre conflictul India – Pakistan. Nu, nu vorbim despre niste teroristi arabi care ataca niste crestini ca au boala pe ei, ci vorbim de un creier din Pakistan care vrea sa se razbune, deopotriva, pe indieni si pe straini (cu precadere americani). Nu erau cu totii crestini acolo, in India este un intreg mozaic de religii. Problema acolo este extrem de complexa, americanii avand prostul obicei, ca si in cazul de fata, sa simplifice excesiv lucrurile. Ei spun in film doar ca e vorba despre un om rau, care ii convinge pe altii sa omoare cat mai multi oameni, inclusiv musulmani (care ar avea marea problema de a se fi dat cu dusmanul). Atat. Nimic mai mult.

Si pentru ca tot am vorbit de cei buni si cei rai, mai spun o problema: politistii indieni sunt aproape caricaturizati. Desi ne aflam in Mumbai, un oras imens, initial vin sa salveze situatia doar vreo 5 politisti (sau 6? nu mai tin minte exact numarul lor), oameni buni, sufletisti, dar destul de limitati, atat intelectual, cat si din punctul de vedere al dotarilor tehnice. Portiunea aceea de film parea a fi o parodie dupa filmele indiene. Nu-mi dau seama daca asta s-a dorit a fi, o parodie, ori pur si simplu asa vad americanii lucrurile.

Sa nu mai zic de problema principala, de la care au plecat celelalte: cel mai luxos hotel din Mumbai era atat de prost pazit? Politia din Mumbai era atat de slaba, atat numeric, cat si ca dotari? Orice se intampla grav intr-un oras din India, care e o tara imensa, sa ne intelegem, trebuie rezolvat de o echipa din … New Dehli?

Repet, daca iei filmul Hotel Mumbai ca atare, este unul plin de suspans, deloc previzibil, intens, pe care il vei vedea cu sufletul la gura. Daca, insa, incepi sa-ti pui creierul in functiune, iti dai seama de foarte multe lucruri gresite de acolo.

Hotel Mumbai iar mi-a adus aminte de discutia despre filmele pseudo-indiene. Da, unii nu vor sa vada filme indiene, le displac, drept urmare prefera filmele facute de americani (ori alte natii), cu actiunea petrecuta in India. Milionarul Vagabond a iesit o bijuterie, oricine poate confirma asta. Doar ca el este si ar trebui sa ramana O EXCEPTIE. Nu un deschizator de drumuri, ci o idee stralucita, originala, irepetabila.

Hotel Mumbai are certe calitati, este un film bun din multe puncte de vedere, dar n-am simtit niciun moment ca m-as afla in India. Poate asta a fost dorinta celor care l-au produs, sa fie o poveste universala. Ori poate pur si simplu n-au putut produce o poveste indiana autentica. Totusi, ar fi nedrept sa spun ca pare fake.

Hotel Mumbai a intrat in cinematografe din 29 martie, fiind distribuit in Romania de Vertical Entertainment.

One thought on “Hotel Mumbai este intens, dar nu este deloc indian”

RaspundE-MI-L

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.