Am vazut mai demult filmul Viata lui Pi. Pentru mine acest film ramane etalon atunci cand vad un film prost: stau si-mi storc creierii daca este sau nu mai prost decat Viata lui Pi.
Imi amintesc constant de acest film, pe care, spre bucuria mea si a multora, nu s-a gandit inca nimeni sa-l continue. Si se pare ca nici prequel nu are, motiv pentru care-mi vine sa multumesc cerului, orice divinitate ar fi p-acolo (ca-n film se vorbeste despre mai multe, nefiind vorba de una singura).
Asta seara, insa (3 decembrie 2016), vreo 3 amici au tinut sa-mi reaminteasca de acest film. L-a difuzat ProTv-ul, habar n-am cat dureaza (a durat) cu tot cu reclame la TV. Stiu, insa, ca la cinema, fara reclame, imi blestemam fiecare secunda petrecuta acolo, desi, dezgustat fiind, eram curios cum se termina.
Cu ocazia asta, a difuzarii filmului pe ProTV, mi-am amintit cat de genial am fost candva si am stat sa caut un articol scris atunci, demult, despre film. Articolul a disparut din online (nu stiu de ce, ca-i genial scris), insa am reusit sa-l gasesc pe emailul meu, motiv pentru care mi-am amintit ca ar trebui sa-l republic.
Singurul lucru diferit e finalul, pe care l-am taiat, adica partea aia in care ma prezentam si ziceam ca am 3 bloguri (p-atunci eram #sarac, acum m-am imbogatit).
Asadar, versiunea originala (si corectata) a articolului este urmatoarea:
Guest-post pe turbo-sistem – Maneaua lui PI
De filmul Life of Pi – Viata lui Pi cu siguranta ati auzit. Este in categoria aia speciala a filmelor controversate pe care le-as caracteriza simplu: filme fata de care nu poti ramane neutru. Adica ori te impresioneaza pana la lacrimi, ori te scot din sarite.
Eu sunt, din pacate sau din fericire, in ultima categorie. Filmul m-a enervat maxim, iar cu fiecare persoana care-mi zicea ca-l apreciaza imi crestea repulsia fata de film. Pardon, fata de manea.
De asemenea, enervarea mea a crescut constant de fiecare data cand treceam pe langa un poster cu filmul. Sau atunci cand am auzit ca a luat Oscarul, chiar daca altfel nu pun prea mare pret pe aceste premii. Nu-mi surade deloc ideea ca filmul sa ramana istorie drept “castigator de Oscar”. Era de ajuns (sa nu zic prea mult) ca el ar fi fost in categoria “nominalizat la Oscar”.
Bomboana de pe coliva am patit-o insa acum ceva timp, intr-o duminica seara, intr-un mall bucurestean. Subliniez, duminica 31 martie 2013. Pe unul din tv-urile din Sun Plazza (sus, la fast-food-uri) rula trailerul filmului … Life of Pi – Viata lui PI. Pe bune?! PE 31 MARTIE 2013?! Asa ca daca tot e inca “la moda” Life of PI, hai sa mai si scriem despre el. E un subiect inca la moda. Iar discutia de aseara cu o bloggerita m-a starnit rau de tot.
Asadar, in cele ce urmeaza voi incerca sa demonstrez de ce filmul s-ar putea numi linistit Maneaua lui Pi. Sa vedem deci elementele manelistice din acest film (pardon, kitch):
Maneaua este un gen muzical care preia cate ceva de peste tot: cate ceva de aici, cate ceva de aici, cate ceva de aici. Uneori bagi in aceeasi melodie elemente de prin 4-5 genuri muzicale. Life of Pi preia elemente de peste tot, fara teama de a se face de ras. Deloc-deloc. Le voi lua pe rand in cele ce urmeaza.
Incep cu partea cea mai manelista a filmului: se inspira din India. Nu este indian 100% ca atunci n-ar mai fi manea. Este fix diferenta dintre o manea si o melodie Indiana.
Un alt element intalnit in manele: prezenta animalelor. Si aici tot o “preluare” este: de la celebrul “prietenii mei Elefantii” s-a ajuns la deja celebrul “prietenul meu, tigrul”. S-au schimbat vremurile, s-a schimbat animalul, s-a schimbat locatia. Plus bonus: la moda acum pe internet sunt pozele cu pisici. Tigrul tot un fel de pisica este. Una fioroasa si … tigrata ! Bine, n-avem doar tigru, dar pe el il tinem minte pentru ca el ramane. Pe cei pierduti pe parcurs nu-i mai punem la socoteala. Acum sa ne imaginam cum ar suna manelistic in loc de LUPIIIIII, BAAAA sa auzim TIGRIIII, BAAAA! De-a dreptul epic!
Un alt element atat de intalnit in manele: mesajul religios evident. Ce-I drept, nicio manea nu si-a propus sa unifice mai multe religii. Maneaua din punctul asta de vedere e mai limitata: are un singur Dumnezeu. Si asta probabil pentru ca Dumnezeu rimeaza mai usor: cu meu, cu eu, cu mereu… Pentru Alah este destul de greu de gasit o rima…Iar Buda are un inteles ciudat in romaneste. Dumnezeu azi ma iubeste suna ok, dar Buda azi ma iubeste suna de-a dreptul scarbos…
O noua chestie la moda printre manelisti: sa declare ca nu-s manelisti. Nu radeti: Florin Salam nu mai e manelist, e lautar; Liviu Guta concureaza la Eurovision cu o melodie italieneasca (pura), iar Carmen Serban a cantat dintotdeauna muzica de petrecere. La fel si Viata lui Pi: nu este film indian, asa ca au scos elementele specifice filmelor indiene si anume momentele muzicale. Nu se canta in film. Desi sincer au ratat mult: momentul despartirii putea fi bine transpus muzical. Sau sa faca duet tigrul cu hiena. Ori macar cu maimuta.. Pacat, au ratat cateva mega-hituri…
Ca-n orice manea care se respecta apare in scena si politia. 6 vine gardaaaaaaa!
Ca orice kitch care se respecta are un ambalaj foarte bun. Imi zicea cineva acum cateva luni ca incepe sa aprecieze videoclipurile manelistilor pentru ca unele par foarte bine realizate. Cica unele sunt mult mai frumoase (estetic) decat ale melodiilor nemanele (din tara noastra). La fel si Viata lui PI: vizual sta foarte bine. O manea 3D atat de bine realizata … Iti sare-n ochi la propriu..
Cu asta trebuia sa incep, dar cu asta inchei: PI nu vi se pare nume pur de manelist? Pe langa Salam, Guta si Vijelie un PI se potriveste perfect in peisaj. Ohoo si ce rime frumoase ar putea fi facute cu PI. Doamne-doamne…
Doua lucruri mi se par insa paradoxale si ciudate:
Cei care au facut filmul au omis un aspect important: nenea Pi nu era imbracat ca un manelist autentic. Va dati seama cum ar fi aratat un indian in chiloti si cu pantofi de lac? Jumate din Mamaia s-ar fi bronzat de 1 mai intr-un astfel de echipament. Si cativa drogati de prin Vama bonus…
Sunt absolut socat: mie, ascultator de manele, mi-a displacut filmul, insa multi anti-manelisti declarati sunt topiti dupa film. “Caci ei il iubesc de mor/d-acolo din Corason”.
Salutari INDIENE tuturor!
Ps: Sunt indemnat constant sa zic ceva si despre carte. Eu, baiat cuminte si ascultator, fac intocmai. Asadar, singura calitate reala a acestui film este 3D-ul. Ce perspective sa am deci vizavi de carte? Ma astept sa fie filmul fara efecte 3D. Nici de curiozitate nu as incerca asa ceva… Deci si daca ar arde intr-un incendiu absolut toate cartile de pe aceasta planeta nu as citi Maneaua lui Pi (pardon, Viata lui Pi).
Uitati-va la aceasta poza, cititi paragraful de sub poza, apoi uitati-va iar la poza. Nu-i asa ca mergeau niste pantofi de lac?
Ps2: Oare de ce nu a castigat LIFE OF PI Premiul Oscar pentru cele mai bune costume? Dupa un astfel de Oscar as fi putut constata, twittereste, #miseparecorect.
Mai e ceva de adaugat despre Viata lui Pi? Daca da, astept comentarii. Eventual cu manele care se potrivesc in peisaj (daca gasiti). Salutari INDIENE tuturor inca o data (si daca vreti sa vedeti filme indiene, mergeti sa vedeti filme indiene autentice, nu copii chinezesti)!
3 thoughts on “REpost: Viata lui Pi este o MANEA!”