Rheingold – TIFF 2023
Rheingold este cel mai bun film de pana acum de la TIFF 2023. Daca as fi fost Emil Calinescu de acum cativa ani, de acum 6 ani, probabil mi-as fi epuizat toate superlativele lexicale. Este un film care te impresioneaza atat ca poveste, cat si ca realizare cinematografica.
Rheingold este, de fapt, ecranizarea autobiografiei celebrului rapper Xatar (din 2015), intitulata „All or nothing”. Din pacate, cartea nu a fost tradusa si in limba romana (desi potential comercial are din belsug).
Xatar, pe numele sau real Giwar Ajabi, este un copil kurd care ajunge impreuna cu familia sa in Germania la jumatatea anilor 80. Tatal sau este un cunoscut dirijor si compozitor in Iran, insa in 79, in urma Revolutiei Islamice, este trimis impreuna cu familia sa in inchisoare. Micul Xatar este nevoit in Germania sa o ia de la zero, lucru pe care-l mai face de cateva ori. Intr-un final, muzica il va salva, el scotand primul sau album, primul CD, din inchisoare.
Povestea in sine, fara sa stau sa verific cat la suta a fost modificata, stilizata, ajustata, este absolut fabuloasa. Xatar a trait intr-o viata cat altii in zece vieti. Si, bonus, a reusit sa invete ce era de invatat din toate experientele lui. Xatar este, altfel spus, un PERSONAJ cu majuscule, unul dintre personajele care, totusi, este greu de interpretat.
Si, totusi, actorul Emilio Sakraya reuseste sa faca asta. Nu as zice perfect, poate mai sunt fineturi de reprosat, nu stiu cat de asemanator este in comparatie cu Xatar cel real, dar recunosc ca nu m-am uitat foarte atent la detalii. Actiunea m-a prins, eram trup si suflet alaturi de personaj, deci ar trebui sa revad filmul pentru a ma pronunta. Momentan, as zice ca este o interpretare excelenta. Cei care au vazut filmul de minimum 2 ori vor putea sa se pronunte daca e sau nu perfecta.
Legat de constructia filmului, mi s-a parut excelenta ideea neliniariatii: filmul incepe cu Xatar intr-o inchisoare din Siria, urmand ca apoi sa ne intoarcem in trecut pentru a vedea cum a ajuns acolo. Din fericire, acea inchisoare din Siria nu este nicidecum sfarsitul povestii.
Legat de regie, aici lucrurile iarasi sunt la superlativ. Fatih Akin este un regizor german de origine turca, asa ca el era cu siguranta cel mai in masura sa ecranizeze acea carte. Nu a luat niciun premiu pana acum, insa mi se pare ca merita multe premii. Daca ma intrebati pe mine, strict pe nisa sa, Rheingold este, din punct de vedere cinematografic, mult peste Bohemian Rhapsody, Elvis ori I wanna dance with somebody. Stiu, la acele filme v-a placut mai mult muzica. Poate erati / sunteti fani ai mult mai celebrilor interpreti americani. Dar povestea de viata a lui Xatar si mai ales ECRANIZAREA ei mi se par MULT peste peliculele americane.
Rheingold are si avantajul unor referinte istorice. Kurdistan, Iran, Irak, Siria, oare ce aveau si ce au aceste tari de impartit? Da, stiu, am scris Kurdistan, tara care oficial nu exista pe harta. E drept, discutia religioasa este evitata, poate pentru ca Xatar este ateu. Sau, ma rog, asa se declara.
Nu pot sa inchei fara sa-mi pun din nou cenusa-n cap si sa spun cat de mult ma mandresc cu faptul ca (iarasi) am tinut cu „ala rau”. Cu infractorul. Cu penalul. Rheingold chiar este un fel de oda adusa lui Xatar, ceea ce pe mine nu m-a deranjat deloc. Dar deloc. Altii s-ar putea declara deranjati de eventuala morala gresita pe care acest film o promoveaza.
Rheingold a fost in Piata Unirii din Cluj, in cadrul TIFF 2023. Desi de obicei laudam alegerea filmelor proiectate-n aer liber, de data asta cred ca s-ar vedea mai bine, cel putin din punct de vedere auditiv, intr-o sala de cinema. As prefera una de mall. Stiu, sunt pretentios.
Articolul despre filmul Rheingold a fost scris intr-o camera a NEST INN Cluj Napoca. Despre locatie am scris pe larg pe EmilCalinescu.EU. Mai multe detalii despre LOCATIILE NEST INN CLUJ NAPOCA (sunt mai multe si se construiesc de zor altele!) gasiti pe site-ul lor oficial si pe pagina lor de Facebook.
1 thought on “Rheingold – TIFF 2023”