Scurtmetraje Romanesti TIFF 2016

Imi plac filmele romanesti si le tintesc la festivaluri. Mai bune, insa, decat lungmetrajele romanesti sunt scurtmetrajele romanesti.

La TIFF 2016 nu puteam, bineinteles, sa ratez scurtmetrajele romanesti. N-aveam cum. Va spun acum topul meu personal. Cele care mi-au placut cel mai mult. Mentionez ca au fost in total 16 scurtmetraje, proietate in 3 reprize (calupuri). Nu stiu ce soarta vor avea, ce se va intampla cu ele, dar unele sper sa ajunga cat de cat vizibile. Asta-i alta discutie.

Acum sa va zic ce va promisai mai sus: Top personal scurtmetraje romanesti TIFF 2016:

Castigatorul – O noapte in Tokoriki

Poate nu l-as fi declarat castigator, daca ma intrebati pe mine aveam alt preferat, insa pot sa-mi imaginez de ce a impresionat juriul. Intai si intai, daca ai trait in anii 90, ai retrait, in acest scurt film, atmosfera acelor timpuri. Asa aratau discotecile de la tara (asa arata si acum probabil), alea erau hiturile vremurilor. Ma rog, nu stiu exact cand se petrece actiunea, ca muzical vorbind, se ajunge pana prin 2004 – 2005 (cand a aparut maneaua De ce ma minti).

In film avem un triunghi amoros, insa unul extrem de diferit. Nu va zic nimic, nu va dezvalui cuvantul cheie, va zic doar ca finalul este extrem de surprinzator. Este, insa, filmul pe care l-ai revedea doar pentru a retrai atmosfera acelor timpuri. Big like, chiar daca cinematografic are ceva defecte.

Preferatul meu – Ma cheama Costin

Este tipul de film pe care eu il vad lungmetraj. Reformulez: filmul care TREBUIE sa ajunga pe marile ecrane. Are o poveste extrem de ofertanta, pe baza careia se poate face un serial intreg. Cu riscul de a face un mic spoiler, va dezvalui actiunea: Rares sustine ca nu-i Rares si ca-l cheama Costin. Sustine ca a fost omorat in urma cu ceva timp de un vecin, indicand cu exactitate locul in care este ingropat. Urmeaza sa aiba loc o ancheta, in urma careia sa se stabileasca daca acel copil bate campii sau nu.

Problema mea cu acest film, ca de altfel cu multe altele, este ca REFUZA sa fie thriller. Poate lungmetrajul va fi, insa scurtul este, ati ghicit, o drama. Asta a spus regizorul la final: el s-a concentrat pe drama mamei acestui copil. Cand acolo sunt niste crime si cand ai parte de ceva semiparanormal, e absolut logic sa te concentrezi pe drama mamei care boceste. E firesc. Asta-mi aminteste de celebrul banc: psihologul e acea persoana care atunci cand intra in cabinetul sau o gagica super buna el se uita in oricare alta parte in afara de acea de acea gagica. Fix asta a facut regizorul aici: e vorba de o crima, e vorba de un copil paranormal, iar el se uita maica-sa. De ce nu se stie.

Cu toate astea, e un film foarte ofertant. Merita vazut chiar si asa, in varianta scurta, dar TREBUIE facut si lungmetraj. Ori chiar serial. Macar acolo sa vedem un thriller in adevaratul sens al cuvantului.

Oase pentru Otto

Aici, recunosc, eram avantajat: cred ca eram printre putinii din sala care vazuse spectacolul de teatru de la baza scurtmetrajului. Recunosc sincer ca prefer spectacolul de teatru, acolo Lia Bugnar, in rolul prostituatei experimentate, este mult mai convingatoare. Din ce-mi amintesc, dialogurile nu-s diferite, probabil n-au fost schimbate deloc. E foarte bine realizat, desi, repet, as fi vrut sa vad un actrita mai in varsta in acel rol.

Povestea? Doua prostituate isi disputa intaietatea asupra unei margini de drum. Intra in vorba si afla fiecare povestea celeilalte. Intrusa era, de fapt, o tanara care trebuia sa faca rost de 500 de euro pentru a pleca intr-un turneu in Noua Zeelanda. Neavand de ales, isi incearca norocul la marginea drumului.

Acum, va mai zic un lucru: nu doar ca vazusem spectacolul de teatru, dar veneam si dupa vizionarea filmului Usa deschisa, tot cu prostituate. Eram deja pregatit deci 🙂

Paranteza: pentru ca nu am gasit vreun trailer de-al filmului, va dau un clip despre spectacolul de teatru. Va faceti si asa o idee.

Te mai uiti si la om

Il mai vazusem la un festival din Bucuresti (nu mai tin minte daca Next sau Biff), cert este ca l-am apreciat mult si la Cluj. Ma rog, de fapt la Cluj m-am putut bucura cu adevarat de el, parca salile clujene se potrivesc mai bine scurtmetrajelor (sau o fi doar impresie proprie).

Despre acest film se pot spune multe. Eu as vorbi despre ideea lui de baza: autostopistii. E bine sa iei in masina un autostopist? Daca da, cum alegi? Ca nu-i doar unul, sunt multi care fac cu mana. Cum alegi PE CARE sa-l iei? S-ar putea scrie carti intregi pe tema asta, s-ar putea face studii complete.

Filmul, in sine, spune povestea lui Dubla, un autostopist extrem de interesant. Nu v-o zic, o descoperiti singuri. Ce va zic este ca sunt multe puncte incerte, pe care regizoarea le-a lasat intentionat asa, sa ne putem imagina ce vrem noi. Ceea ce nu e neaparat de rau. Dimpotriva.

Un gust amar

Un gust amar este un film cu medici unde nu se vorbeste, in mod direct, despre sistemul sanitar. In treacat da, vedem cum se ajunge la operatie: X cunoaste pe marele profesor Y, care Y te trimite la colegul sau Z. Nu stim ce s-ar fi intamplat daca nu aveai acces la acest lant, avem lucrurile ca si cum asa sunt ele. Firescul lor este dat de faptul ca nimeni nu vrea sa conteste starea de fapt.

Filmul are, insa, in prim-plan o drama personala si familiala. V-am spus deja ca romanii-s specialisti in drame, asa ca de ce sa nu gaseasca o drama si in relatia medic-pacient? Nu ca ar fi rau realizat, dimpotriva. Iar Marius Florea Vizante, in rolul medicului, joaca excelent. I se potriveste perfect rolul. Uneori astfel de rolul ma fac sa cred ca undeva in copilarie acel actor si-a dorit sa fie medic. Nu stiu cat de adevarat e in cazul lui Marius Florea Vizante, dar intuitia mea asa-mi spune.

Apropo, cam cat de mare e presiunea pe medici atunci cand pe masa de operatie este o persoana pe care o cunosc ori ar putea s-o cunoasca? Si, mai ales, cat de mare e presiunea atunci cand pe masa de operatie se afla o persoana pe care o dispretuiesc?

Ninel

Este un film despre intalnirile in orb, cu persoane cunoscute pe internet. Intrebarea cheie a filmului e simpla: ai fi dispus/a sa faci un drum lung pentru o persoana pe care n-o cunosti? Eu as completa cu intrebarea: ai putea ulterior sa induri misto-urile prietenilor si MAI ALES ale prietenelor? Descoperiti voi cum decurg lucrurile in acest film.

O fapta buna

Si pe acesta l-am mai vazut in Bucuresti. Este vorba despre o familie, sot si sotie, aflata in febra cumparaturilor de Craciun. In parcare ei gasesc un caine bolnav. Il duc la o clinica privata, insa acolo constata ca sansele sale sunt foarte mici. Este eutanasia cea mai buna solutie? Au facut ei o fapta buna salvandu-l?

Aici nu am fost impresionat de problema pusa, poate-s eu rece la chestiunile legate de animale, insa pot recunoaste ca e un film foarte bine jucat. Ziceam eu de Adrian Titieni ca joaca in prea multe filme, ceea ce e adevarat, insa aici rolul i se potriveste perfect. Un scurtmetraj bun, iubitorii de animale cu siguranta il vor aprecia mai mult decat mine.

Blana

Blana este filmul geniilor neinteles. Este filmul celor care cred ca daca stai toata ziua si fumezi iarba iti vine inspiratie pentru ceva genial. Indemnul de final e misto: Nu mai fumati iarba. Bine, ce va zic eu e partea aia naspa, altfel filmul e construit intr-atat de misto incat o sa radeti cu gura pana la urechi de Soare, protagonistul principal. Acum nu stiu, poate chiar il veti aprecia pe Soare. Sau poate chiar va veti regasi in Soare. Ori poate chiar voi sunteti un soare. Cu s mic sau S mare, dupa caz 🙂

Ana se intoarce

Vad ca prin scurtmetraje se vorbeste din ce in ce mai des despre homosexualitate. In acest caz este vorba de doua lesbiene. Bineinteles ca regizorul iarasi se uita in alta parte si pare a fi interesat de cu totul altceva, ceea ce sincer nu ma mira.

Povestea, pe scurt, este urmatoarea: o tipa asteapta ca cea mai buna prietena a ei din liceu sa vina din Germania. Gazda locuieste cu prietenul ei (sau sotul, neimportant), insa prietena ei este un pic mai speciala: este lesbiana si vine alaturi de concubina.

De ce zic ca regizorul se uita in alta parte? Simplu: in loc sa se concentreze pe cele 2 lesbiene, el pare a se concentra fie pe EL, portretizat extrem de misogin, fie pe prietena/sotia lui. Povestea e misto, te tine in priza, nu neg asta, insa mi-as fi dorit un alt unghi de abordare. Sau poate nu inteleg eu arta 🙂

Asadar, acesta este top scurtmetraje romanesti tiff 2016. In total am vazut 16, dar doar despre 9 dintre ele am ales sa va vorbesc. In clipul de mai sus ma vedeti vorbind despre lungmetrajele vazute de-a lungul festivalului. Zic ca s-ar putea sa va intereseze 🙂 Salutari CINEMILE tuturor!