Zile perfecte – Perfect days
Zile perfecte – Perfect days este tipul de film despre care cu greu imi gasesc cuvintele. Vorbim despre o regie PERFECTA, despre o interpretare perfecta, toate acestea urmand a fi STRICATE de un articol EVIDENT imperfect. Perfect imperfect, ca sa zic asa.
Personajul principal al povestii este Hirayama, un om ce are o ocupatie extrem de neplacuta: ingrijeste toaletele publice din Tokyo. Insa el isi face meseria cu pasiune si cu placere. Savureaza fiecare moment din viata, chiar daca unele momente nu sunt deloc placute. Reuseste sa gaseasca ceva placut din orice: din drumul pana la job (drum pe parcursul caruia asculta muzica in masina, la casete, nu pe CD, DVD ori radio), din pauza de pranz, din cina si din scurta perioada in care sta acasa si citeste.
Casa este ceea ce acum am numi ceva minimalist. Nu are nici macar pat, ci o saltea pe care o intinde si o strange. Biblioteca este un mormant de carti puse una peste alta, ce-i drept, ordonat. Cartile erau luate din anticariate, insa erau pastrate cu sfintenie. Erau ingrijite, casa fiind foarte curata.
Hirayama mai avea o pasiune: fotografierea naturii. La fel ca-n cazul muzicii, el se folosea de instrumente clasice, aparate de fotografiat pe film. Tehnologia moderna parea ca-i rapeste bucuria vietii.
Revenind la natura, filmul Zile perfecte – Perfect days scoate in evidenta 2 cuvinte care doar in limba japoneza se gasesc. Primul dintre ele este Komorebi, acesta desemnand lumina care se filtreaza printre copaci. Conceptul trebuie gandit atat fizic, artistic, cat si spiritual. Al doilea cuvant este kōyō, acest cuvant descrie frunzele in schimbare ale toamnei.Continue reading Zile perfecte – Perfect days