Nu astepta prea mult de la sfarsitul lumii este, intr-un fel, un dublu sequel, fiind probabil singurul film romanesc cu aceasta dubla calitate. Este, pe de-o parte, continuarea unui film romanesc optzecist, Angela merge mai departe, fiind pe de alta parte un sequel, chiar daca nu la propriu de data aceasta, ci la figurat, al filmului de debut al regizorului Radu Jude, Cea mai fericita fata din lume.
Nu astepta prea mult de la sfarsitul lumii este structurat in 2 parti bine delimitate intre ele. In ambele parti, personajul principal este Angela, interpretata excelent de Ilinca Manolache. In prima parte, pe care o vedem in alb-negru, Angela se plimba prin tot orasul in cautarea protagonistului ideal, perfect, pentru filmarea unui clip despre protectia muncii. Compania pentru care lucra era una mare, straina, una unde avusesera loc mai multe accidente de munca. Viziteaza mai multe persoane afectate, ajungand la un moment dat si la familia unui tanar ce fusese lovit de o bariera. Nu tanarul in sine este important, relevant, ci parintii lui, nimeni altii decat Dorin Lazar si Lazlo Miske, adica protagonistii filmului din 1981. In paralel cu periplul Angelei interpretata de Ilinca Manolache vedem si traseul Angelei din vechiul film. Unele locatii coincid, asa ca putem vedea si o comparatie a Bucurestiului de atunci si de acum. Caci filmul ofera si secvente din filmul vechi, unele dintre ele fiind in slow-motion.Continue reading Nu astepta prea mult de la sfarsitul lumii – BIEFF 2023
Babardeala cu bucluc sau porno balamuc este cel mai astept film al acestei perioade. In Bucuresti cinematografele abia s-au redeschis (vineri, 7 mai, s-a petrecut acest lucru), drept urmare multi distribuitori de film au evitat sa isi lanseze blockbusterele mult asteptate. Oricum ar fi fost un film asteptat, insa cumva contextul pandemic actual lucreaza in favoarea acestuia (desi, fie vorba-ntre noi, proiectiile sold-out sunt, de fapt, proiectii cu sala doar 30% plina). Trebuie sa vedem, totusi, jumatatea plina a paharului.
Pentru ca cititorii de bloguri au reguli proprii, fiind nerabdatori sa citeasca intai concluziile si apoi argumentatiile acestora, spun din start: Babardeala cu bucluc sau porno balamuc are (prea) multe defecte, insa putini vor avea curajul sa-l critice. Pentru multi critici si pseudo-critici, dar si pentru o buna parte a publicului, validarea internationala a filmului, premiul luat la Berlin, il face din start un film bun. Altfel spus, nu poti tu, un necunoscut din Romania, sa critici un film pe care altii, mult mai destepti si mai culti, l-au premiat. Eu, insa, POT face acest lucru, poate si pentru ca nu ma consider critic. Fix din acest motiv scriu articolul de fata. Pentru cine se vor gasi utile randurile acestea nu am de unde sa stiu.
Asadar, Babardeala cu bucluc sau porno balamuc este un film structurat in 1+3 parti. Introducerea (ganditi-va la toate intelesurile cuvantului) este una „porno”: o scena ratata de sex (oral si normal) intre o profesoara de istorie (aflam asta ulterior) si sotul ei. Scena este intrerupta de mama unuia dintre ei (nu se precizeaza exact), iar barbatul nu apare cu fata, spectatorul putandu-i vedea doar organul. Scena acesta este, de fapt, intriga filmului, pentru ca totul fusese filmat si incarcat (din greseala sau nu, nici asta nu se intelege exact) pe internet.Continue reading Babardeala cu bucluc sau porno balamuc
Nu sunt cel mai mare fan al festivalurilor si al premiilor, asa ca eu nu asteptam Aferim cu entuziasmul cu care il asteptau altii. Faptul ca urma sa vad o productie alb-negru ma speria un pic, dar cand am auzit ca actiunea se petrece pe la 1800 si ceva imi dadea sperante. Nu sperante ca va fi un film bun, ci sperante ca pelicula se justifica a fi facuta in alb-negru. Eram, totusi, patit cu QED, asa ca reticenta mea fata de filmele facute alb-negru in 2014-2015 era justificata. Continue reading Aferim!
