Nu astepta prea mult de la sfarsitul lumii – BIEFF 2023
Nu astepta prea mult de la sfarsitul lumii este, intr-un fel, un dublu sequel, fiind probabil singurul film romanesc cu aceasta dubla calitate. Este, pe de-o parte, continuarea unui film romanesc optzecist, Angela merge mai departe, fiind pe de alta parte un sequel, chiar daca nu la propriu de data aceasta, ci la figurat, al filmului de debut al regizorului Radu Jude, Cea mai fericita fata din lume.
Nu astepta prea mult de la sfarsitul lumii este structurat in 2 parti bine delimitate intre ele. In ambele parti, personajul principal este Angela, interpretata excelent de Ilinca Manolache. In prima parte, pe care o vedem in alb-negru, Angela se plimba prin tot orasul in cautarea protagonistului ideal, perfect, pentru filmarea unui clip despre protectia muncii. Compania pentru care lucra era una mare, straina, una unde avusesera loc mai multe accidente de munca. Viziteaza mai multe persoane afectate, ajungand la un moment dat si la familia unui tanar ce fusese lovit de o bariera. Nu tanarul in sine este important, relevant, ci parintii lui, nimeni altii decat Dorin Lazar si Lazlo Miske, adica protagonistii filmului din 1981. In paralel cu periplul Angelei interpretata de Ilinca Manolache vedem si traseul Angelei din vechiul film. Unele locatii coincid, asa ca putem vedea si o comparatie a Bucurestiului de atunci si de acum. Caci filmul ofera si secvente din filmul vechi, unele dintre ele fiind in slow-motion.
Ce este interesant aici este faptul ca nu o vedem doar pe Angela, pe Ilinca Manolache, in prim-plan, ci avem ocazia sa vedem si Bucurestiul, adica fix ce a ratat filmul Taximetristi. Imi amintesc periplul pe care-l face acelasi Radu Jude in Babardeala cu bucluc, deci nimic nou sub soare.
Partea a doua a filmului Nu astepta prea mult de la sfarsitul lumii este filmarea efectiva a acelui clip pentru protectia muncii. Este, de fapt, intoarcerea la origini a regizorului, intoarcerea la filmul sau de debut. Apropo de acel film de debut, ii regasim aici pe 2 dintre protagonisti si in acest nou film: Andreea Bosneag (fericita castigatoare, cu sau fara ghilimele) si Serban Pavlu.
Sunt multe de spus despre acest nou Nu astepta prea mult de la sfarsitul lumii: as putea merge mai departe cu comparatiile, luand la rand toate productiile lui Radu Jude; as putea sa ma refer la temele principale ale filmului, cea mai importanta, mai pregnanta, fiind EXPLOATAREA; as putea sa ma refer la actori, atat la actorii sai preferati (Ilinca Manolache este printre ei, undeva la loc de cinste as zice), cat si la actorii noi din universul sau cinematografic (unde la loc de cinste se afla actorul neprofesionist Ovidiu Pirsan); as putea de asemenea sa ma vorbesc despre toate referintele cinematografice prezente in film (oare le-o fi numarat cineva?); totodata, as putea reface traseul bucurestean pe care-l parcurge Angela, poate cineva chiar va avea curiozitatea sa retraiasca filmul mergand pe el, eventual cu filmul ruland undeva pe o tableta de pe bord; nu in ultimul rand, nu ar trebui ignorata muzica pe care Angela o asculta, ea fiind din acest punct de vedere o persoana foarte eclectica.
As putea face toate astea, dar prefer doar sa le enumar, fara sa intru in detalii. Chiar daca unii l-ar putea vedea drept spoiler, eu va dezvalui faptul ca la un moment dat, Angela trece pe langa UNATC si arata degetul mijlociu in directia prestigioasei institutii de invatamant superior. Ideea e ca nu scrie UNATC pe cladire, asa cum se vede din mersul masinii, drept urmare putini se vor prinde.
Un aspect foarte interesant l-am aflat DUPA film, la sesiunea de intrebari si raspunsuri. Asadar, exact ca-n Babardeala cu bucluc, Radu Jude nu creeaza un univers nou, ci foloseste un univers deja existent. Orasul prin care protagonista merge nu este modificat deloc, nicio reclama nu este data jos, nicio reclama nu este adaugata in plus. Iar acel deget mijlociu adresat UNATC-ului are legatura cu modul in care actrita a fost tratata acolo. Tot despre Ilinca Manolache mai trebuie spus ceva: ea are un intreg „serial” pe TikTOK, are niste clipuri in care apare cu un filtru pe figura. Ea este Bobita, un cocalar misogin tipic. Radu Jude a reusit sa integreze perfect acel alter-ego al actritei, filmul oferindu-ne sansa de a vedea cateva clipuri de-ale lui Bobita pe un ecran mare de cinematograf. Ceva de neratat pentru fanii personajului.
Nu va mai spun decat ca filmul Nu astepta prea mult de la sfarsitul lumii dureaza 163 de minute. Enorm pentru multi, record pentru Radu Jude, o durata normala, fireasca, perfect justificata, pentru cinefilii care au vazut filmul. E drept, durata ar putea speria multi spectatori, ar putea speria si cinematografele, care vor putea cu greu STRECURA acest film printre alte blockbustere de Hollywood.
Nu astepta prea mult de la sfarsitul lumii este propunerea Romaniei pentru Oscar. Asta daca chiar conteaza pentru cineva. Pentru mine, Nu astepta prea mult de la sfarsitul lumii este bun indiferent de premii si nominalizari. E drept, unii simt nevoia de confirmare, doresc sa le fie confirmate, validate, inclusiv gusturile cinefile.
Nu astepta prea mult de la sfarsitul lumii a deschis BIEFF 2023, el urmand a intra in circuitul normal al cinematografelor din 27 octombrie 2023, fiind distribuit in Romania de Domestic Film.
1 thought on “Nu astepta prea mult de la sfarsitul lumii – BIEFF 2023”