Nu poti iubi o persoana care nu iubeste viata! 13 reasons why!
Nu-mi plac seminariile de dezvoltare personala, insa de multe ori in ele se strecoara adevaruri dureroase. E drept, unele adevaruri, din N motive, sunt evitate. Sunt evitate adevarurile dureroase si sunt pastrate si distribuite adevarurile cliseice. Adevarurile care nu deranjeaza.
De exemplu, in cateva astfel de seminarii am aflat ca este bine sa ne ferim de oamenii nocivi, de negativisti, de oamenii care ne sug energia. Nu radeti de ultima expresie, am auzit-o la un astfel de seminar, ultimul la care am fost (si va ramane ultimul pentru mult timp), am ras de ea mult timp. E amuzanta, dar, paradoxal, adevarata.
L-am tot amanat, nu-mi gaseam cuvintele, pana cand am gasit acest citat in filmul 13 reasons why (un serial pe care vi-l recomand din suflet). Acum, ca sa ma fac bine inteles, treaba sta in felul urmator: nu condamn sinucigasii, asa cum o face Biserica, nu ma bucur pentru moartea lor. Depresia este o boala, oamenii depresivi sunt bolnavi.
Daca as avea un amic avand o astfel de boala l-as ajuta. As face tot ce as putea sa-l salvez. As suferi daca el s-ar sinucide. L-as impiedica, daca as avea cum.
M-ar enerva la culme cei care l-ar condamna ulterior. Care s-ar bucura de moartea lui. Care ar spune ca va arde in flacarile iadului (de parca bolnavul de depresie e inferior bolnavului de cancer; conform crestinilor, cam asa e, caci primul va arde-n flacarile iadului, in timp ce persoana din a doua categorie va avea sanse la mantuire).
DAAAAR. Si aici urmeaza UN MARE DAR …
Evit astfel de persoane! Nu pot suferi atunci cand aud de sinuciderea unei astfel de persoane, daca nu o cunosc. Nu pot empatiza cu ea (pana la capat). Chiar daca stiu ca depresia este o boala, e un adevar medical asta, este, pana la un punct, O ALEGERE! Pe care, fara sa stiu contextul, fara sa stiu nimic, nu o pot condamna DIN PRINCIPIU, dar nici nu pot empatiza cu ea! Nu spun ca sinucigasii sunt lasi, la fel cum evit sa spun ca sinucigasii sunt CURAJOSI! Spun doar ca au facut o alegere pe care, in lipsa de informatii, le-o respect.
Cu toate astea, daca as fi maine student, chestie pe care din principiu n-as exclude-o, as evita pe cat posibil un coleg depresiv. As evita sa ma imprietenesc cu el, as evita pe cat posibil interactiunile cu el. Motivul este SIMPLU si este cat se poate de egoist: astfel de persoane IMI FAC RAU! Imi transmit starea lor, energia lor negativa!
Cei care spun ca viata e de cacat, ca n-au motive sa traiasca, oamenii care vad totul in negru, sunt, de multe ori, extrem de rationali. Si fix de rationamentele lor ma tem. Ma tem ca daca voi sta prea mult in preajma unui astfel de om imi va transmite, treptat, starea lui. Ma tem ca in loc sa-l ajut, in loc sa-l salvez, s-ar putea sa ne distrugem amandoi. S-ar putea sa ma distruga el pe mine.
Desi candva, acum mai mult de 10 ani, imi doream sa fiu psiholog, acum ma bucur ca n-am ajuns. Pur si simplu nu stiu daca as fi rezistat psihic sa lucrez (numai) cu astfel de oameni. Nu de nebunii aia cu acte ar trebui sa ne temem, va zic eu, oamenii aia, in nebunia lor, pot fi amuzanti, ci de depresivii geniali, care-ti transmit starea si care te pot determina sa faci acte necugetate. Care-s oameni rationali, care aproape ca te conving ca au dreptate sa considere ca totul e de cacat.
In plus, o chestie deja cunoscuta: spune-mi cu cine te imprietenesti ca sa-ti spun cine esti. Pur si simplu nu e acela felul meu de a fi, din acest motiv prefer sa ma imprietenesc cu persoane asemanatoare mie.
Ce as face daca as avea un prieten depresiv?
Pai in afara de munca de convingere sa mearga la un psiholog, absolut necesara, as face ceea ce cred eu ca e important de facut: l-as integra intr-o activitate care sa-l faca sa se simta bine, sa rada. Chiar daca par cinic, l-as ironiza, as face glume, pe seama lui si nu numai, as incerca sa-i schimb starea. Cel mai rau lucru pe care l-as putea face ar fi sa discut despre starea lui. Nu doar ca nu l-ar ajuta cu aproape nimic, dar mi-ar transmite, treptat, indirect, starea. Si, oricat de cinic si de lipsit de empatie v-as parea, de fapt sunt empatic si preiau starile celor din jur. Fix d-aia prefer sa am initiativa, prefer sa fiu d-ala vesel, prefer sa fac o gluma, fie ea si deplasata. Fix d-aia: ca sa evit starile negative din jur.
Vorba aia, ca sa nu innebunesc mai mult decat sunt. Nu, nu am nimic psihic, sau nu inca, dar stiti cum se zice: fiecare om e nebun in felul sau. Eu de ce as fi normal?
Sau, cum ar zice Tudor Gheorghe: au innebunit salcamii si tu vrei sa fiu normal?
Cat de vinovat este un fotograf in cazul unei sinucideri? Ar fi putut el salva viata defunctului/defunctei? Ori, dimpotriva, activitatea de fotograf a condus, intr-o oarecare masura, la tragicul deznodamant?
13 reasons why
Filmul 13 reasons why, caci trebuie sa inchei cu el, m-a tulburat cum nu credeam s-o faca vreodata vreun film. Cinematografic nu-i perfect, are defectele sale, in frunte cu cel mai evident dintre ele, adica o eventuala continuare a sa (de ce l-ai continua? de ce ai vrea sa faci ceva comercial dintr-o chestie care ti-a iesit atat de bine?).
Si, bineinteles, partea care nu-i deranjeaza pe multi, dar pe care eu o consider inutila si nociva: de ce (aproape) cel mai bun personaj din film este gay? Corectitudine politica dusa la extrem si, pe bune, complet inutila. Faptul ca tipul ala e gay nu aduce nimic in plus povestii, poate doar introducerea, cu forta, aparent indirect, dar de fapt brutal, a mentalitatii ca persoanele gay sunt, in orice grup, cele mai de treaba si de incredere persoane.
Altfel, merita sa vedeti 13 reasons why. Si nu, nu e un manifest impotriva sinucigasilor. As zice ca dimpotriva. Iar dupa ce-l vedeti vedea, veti constata ca tipa chiar a avut motive s-o faca. Ma rog, nu indemn la sinucidere, nu zic ca toate persoanele aflate in situatia ei ar trebui sa se sinucida. Spun, doar, ca la ea a fost un mix mortal, un cumul de factori, picaturi (chinezesti sau nu) adunate. Si ca putini ar fi rezistat psihic. Fiecare ar fi reactionat in felul sau, cine stie, poate alta ar fi omorat pe altcineva ori cine stie ce altceva ar fi facut.
Da, merita vazut. Da, merita dezbatut. Da, merita analizat in facultatile de sociologie, psihologie, medicina (psihiatrie) ori drept. Da, e un film care te pune pe ganduri.
Cu toate astea, sunt eu defect daca din filmul 13 reasons why am retinut fraza din titlu? Serios intreb … Salutari CINEMILE tuturor!
Au capativat persoanele din lumea intreaga, au creat istorie de-a lungul timpului si s-au scris milioane de recenzii despre ele: serialele. Filmele seriale aparute in ultimii ani au creat adevarate istorii si de fiecare data lumea intreaga asteptau cu sufletul la gura urmatorul episode sau urmatorul sezon.
Fie ca vorbim despre serialele medicale, serialele cu avocati, serialele despre familie si copii sau seriale istorice si drame, acest tip de film a captivat lumea intreaga. “Microbul” serialelor te prinde repede si ajungi sa fi dependent de ele. Sunt seriale care au captivat lumea intreaga si au facut sa fie cele mai longevive si iubite seriale de-a lungul timpului. Astfel:Continue reading Top 5 seriale longevive
Hannibal este productia americana a celor de la NBC, dezvoltata in colaborare cu Bryan Fueller (Dead like me, Wonderfalls). A debutat in aprilie 2013 cu un total de 2 sezoane la activ, a cate 13 episoade; intreaga serie urmareste firul narativ din cartea „ Red Dragon” a lui Thomas Harris. Harris este parintele lui Hannibal Lecter, asa cum ni-l amintim din productia „ Silence of the lambs”, film care se bazeaza pe a treia carte din seria celor cinci volume. Asa incat, serialul din 2013 este precursorul narativ al filmului din 1991, actiunea petrecandu-se inainte de deconspirarea lui Hannibal drept cel mai periculos criminal in serie care isi devoreaza victimele.
Sezonul I
Inainte de a trece la a rezuma actiunea, precizam ca toate cele 13 episoade au titluri in franceza, ce desemneaza retete gastronomice; daca suntem atenti la mici detalii din poveste, putem descoperi bucataria speciala a lui Hannibal si motivatia din spatele acelor alegeri sofisticate de preparare.
Rezumat Hanibal
Primul sezon se concentreaza pe construirea personajelor si a relatiilor dintre ele: Will Graham (Hugh Dancy), un criminalist ce are abilitatea de a empatiza cu psihopatii si Hannibal Lecter (Mads Mikkelsen), un profiler angajat de FBI sa ofere consultanta asupra cazurilor de crima ce apar pe parcurs si asistenta psihiatrica pentru unii dintre criminalistii FBI. Will Graham devine principalul client al lui Hannibal, dezvoltand, in timp, o relatie de incredere fata de acesta pana la primul semn care il tradeaza si il intoarce pe Will sa vada realitatea ascunsa: faptul ca Hannibal este un psihopat fara seaman, avid de control si putere, care manipuleaza situatiile si relatiile dintre oameni pentru a se simti ca un atotstapanitor.
Jack Crawford (Laurence Fishburne) este seful echipei de investigatii criminaliste de la FBI si totodata responsabil de transformarea lui Will Graham dintr-un profesor universitar intr-un criminalist ce exceleaza in a cauta si descoperi profilul si motivatiile reale ale psihopatului. Crawford este constient de abilitatea empatica a lui Will si de starile lui de angoasa care il fac sa fie vulnerabili si instabil, asa incat solicita ajutorul Alanei Bloom (Caroline Dhavernas), psihiatru si profesor universitar, prietena si colega a lui Will. Pe parcurs, relatia dintre cei doi se transforma, intrucat Will descopera anumite vulnerabilitati emotionale fata de Alana si relatia client-psihiatru nu mai poate fi continuata in mod normal.
Toate personajele isi arata mastile pe o scena construita in jurul mai multor cazuri de omor; 2 dintre ele le putem folosi ca exemplu:
Garrett Jacob Hobbs, individ investigat pentu uciderea mai multor tinere, ajunge sa-si omoare familia (cu exceptia fiicei lui, Abigail, pe care o raneste grav) in incercarea de a scapa de pedeapsa;
Cazul “Lost boys”, 2 tineri care isi omoara familiile aparent, fara legatura; cei doi se aflau sub influenta unei figuri materne, Molly Shannon, care ii determina sa-si ucida rudele in incercarea de a se apropia mai mult de noua familie pe care doreau sa si-o construiasca.
Puncte de interes
Este o abordare noua a lui Hannibal Lecter; o figura mai sofisticata, mai rece si diabolica; usor contradictorie in anumite situatii; nu iti poti da seama daca il foloseste pe Graham pentru a-si atinge scopurile sau Graham reprezinta, in sine, scopul lui Lecter, modalitatea prin care acest psihopat isi desemneaza un succesor;
Din punct de vedere vizual, este un deliciu, un mix sensibil intre culori, violenta grafica si nuantele de thriller; in ton cu apetitul si daruirea lui Hannibal pentru preparatele exotice, putem spune ca seria este un buchet intens de arome horror. Insa nu va ganditi la genul clasic de horror american: nimic din ce ar putea fi Saw, Texas Chainsaw Massacre sau povesti penibile cu fantome. Hannibal trebuie descoperit cu ochiul unui critic sceptic, ca mai apoi sa fii manipulat si atras de farmecul si absurditatea tragediei- miezul dulce al preparatului.
Complexitatea situatiilor si a scenelor- personajele isi impletesc vietile si actiunile intr-un fel de mozaic perfect; cel care stabileste ordinea pieselor se schimba pe parcurs, este fie Hannibal, fie Graham sau chiar Crawford. Raportul de putere este mereu altul, in final nu vei sti cine castiga jocul, nu vei avea pe cine sa pariezi.
Puncte tari
jocul excelent al tuturor actorilor;
actiune intensa prin complexitatea si exoticul scenelor de crima, al intentiilor ascunse ale personajelor si mobilul folosit in executarea crimei;
noua fata a lui Hannibal i se potriveste; e cumva diferit de Hannibal din „Tacerea mieilor”, insa Mads Mikkelsen se imbraca in pielea personajului, ca si cand Hannibal ar fi fost a doua lui natura;
seria este rece, sangeroasa si, pe alocuri, gretoasa; ceea ce, pentru unii fani, este o conditie obligatorie pentru reusita.
Puncte slabe
cateodata se resimte ambiguitatea scenariului si a lucrurilor care se petrec in fiecare episod; nu este o serie pentru cei nerabdatori sau lipsiti de spirit investigativ;
de asemenea, nu este un serial pentru cei cu stomacul sensibil; in fiecare episod gasim scene brutale, crime prezentate ca o adevarata opera artistica, vizualuri foarte fine si teatrale: sangele nu este doar al victimei, ci si un elixir al vietii; urmarindu-l pe Hannibal cum isi gateste victimele si apoi le serveste invitatilor sub forma unor feluri de mancare exotice, s-ar putea sa va faca foame, sau dimpotriva, sa va taie apetitul si somnul cel dulce.
desi se identifica ca fiind un thriller de investigatie, nu veti gasi tehnici spectaculoase de rezolvare a cazurilor, instrumente tip CSI sau nasul clasic al detectivului bine antrenat sa se prinda de firul criminalului; uneori, Graham iti da impresia de profet atotsimtitor (el simte criminalul si intentiile lui, se pune in pielea lui, judecand si facand crima in mentalul propriu). Asa incat, se pierde din realism si se creeaza un scenariu magic, in care lucrurile pur si simplu se intampla, fara o explicatie logica sau pseudo-stiintifica.
Opinie personala
Sunt un fan Hannibal de foarte mult timp; am vazut toate filmele, cartile in schimb nu le-am citit. Contrar asteptarilor, am fost foarte sceptica atunci cand s-a anuntat, prima oara, serialul. Eram sigura ca numai Anthony Hopkins poate sa duca personajul in spate, iar Mads, oricat de talentat il stiam, avea sanse mari sa dezamageasca. Cu toate acestea, serialul Hannibal mi-a placut foarte mult, iar sezonul 1, desi ii ia cam multe episoade pana sa se dezvaluie, construieste foarte metodic miezul problemei pentru sezonul 2, care promite si mai mult.
Articolul despre serialul Hannibal a fost scris de catre Sofia Ungureanu.
