The Marksman: In bataia pustii

The Marksman: In bataia pustii este cel mai recent film cu Liam Neeson, film care la noi a intrat in cinematografe cu o intarziere de 5 luni (28 mai a fost lansarea oficiala). Cu toate astea, este un film pe care-l vei savura mai mult intr-o sala de cinema decat din confortul de acasa. In cele ce urmeaza va voi explica de ce.

Povestea din The Marksman: In bataia pustii este urmatoarea: Jim Hanson este un fost puscas marin, vaduv, care locuieste foarte aproape de granita cu Mexicul. Viata lui este data peste cap atunci cand ii apar in cale, la propriu, o imigranta cu copilul sau, Miguel. Acestia erau urmariti de traficantii de droguri mexicani. Jim nu reuseste s-o salveze pe mama, dar ii promite acesteia ca-i va duce fiul in siguranta la familia ei din SUA. Unde anume trebuia sa-l duca pe micutul Miguel, cu cine are el de-a face, cu ce se ocupa fiica lui Jim si cum se termina totul ramane sa descoperiti singuri.

Citind sinopsisul de mai sus aveti impresia ca ati mai vazut asa ceva. Pare un film de duzina, un film ca multe altele. Nimic nou sub soare. Lucru adevarat doar partial, caci uneori un film poate atrage prin simplitatea si banalitatea sa. Iar atunci cand un film simplu si cinstit are in distributie un actor de top precum Liam Neeson, atunci filmul devine unul care nu are cum sa te dezamageasca.

Este, asa cum deja ati ghicit, un road-movie de actiune, unul reusit, plin de suspans, unde Liam Neeson reuseste sa faca un rol foarte bun. Nu iese in evidenta nu pentru ca ar gresi in vreun fel, ci pentru ca este un rol pe care l-a mai jucat de atatea ori. Pare, de fapt, un film facut special pentru el. Ceea ce nu e neaparat un lucru gresit.

Nu cautati chestii profunde, nu cautati ceva revolutionar, nu cautati nici prea mult sens in actiunile lui Jim (si nici macar in „planurile sale”), caci The Marksman: In bataia pustii este pur si simplu un film de care trebuie sa te bucuri. Il savurezi cu un popcorn mare in brate, esti cu inima alaturi de micutul Miguel, eventual versi o lacrima atunci cand este omorata mama sa, deci te bucuri (la propriu si la figurat) pur si simplu de ceea ce vezi si auzi. Din cand in cand trebuie sa mai faci si asa ceva: sa te bucuri de un film bun care nu e nici original, nici revolutionar, nici extrem de profund si nici socant. Este un film bun care nu va lua niciodata vreun premiu cinematografic pentru simplul fapt ca nu-si propune asta.

Mie mi-a placut The Marksman: In bataia pustii tocmai pentru simplitatea si sinceritatea sa. Este ca un burger bun, nesanatos, deloc surprinzator, o mancare cu care mergi la sigur. Nu va lua Oscarul ori vreun premiu la Cannes, dar nici nu va fi nominalizat la Zmeura de Aur.

The Marksman: In bataia pustii este distribuit in Romania de Ro Image & Prorom, eu vazandu-l la Happy Cinema Bucuresti (Liberty Mall).

ps: Articolul despre The Marksman: In bataia pustii este unul banal, ca alte zeci de articole scrise de mine, fara a avea, insa, nimic gresit in el. Ceea ce inseamna ca este in ton cu filmul. Deseori ma enervez dupa ce vad o comedie spumoasa ca nu pot scrie un articol in ton cu acel film, ca oricat umor as avea, nu as putea sa-l fac pe cititor sa traiasca lecturand articolul ce am trait eu vizionand filmul. In acest caz, insa, treaba mea a fost extrem de simpla.