Valerian si Orasul celor o mie de planete

Acest articol a fost scris, sters si rescris de cateva ori. Am decis sa nu mai scriu un articol atat de lung, nu d-alta, dar daca filmul este deja (prea) lung, nu exista niciun motiv sa fie si articolul astfel.

Da, deja am spus un prim defect al filmului, din pacate nu si singurul. Mai sunt inca 2, acoperite insa destul de bine. De poveste, cum de cine? Povestea, uimitor de coerenta si de legata (desi unii si-ar fi dorit-o mai complexa, nu atat de simplista) pentru un film bazat pe benzi desenate, are, totusi, un mic defect: nu are 2 personaje foarte bine conturate. Stiu, benzile desenate sunt adresate adolescentilor, ei nu se plang de asa ceva.

Sa va zic de dialoguri si de siropeala cvasipermanenta? Stiu, veti spune ca-s insensibil, ceea ce ar putea fi adevarat. Dar, pe bune, cand te lupti, nu conteaza cu cine, cu nazisti, cu alte specii, cu oamenii tai, de ce-ti arde de siropeala si de cereri in casatorie? Vezi-ti de lupta, supravietuieste si, daca a supravietuit si viitoarea consoarta, poti s-o ceri in casatorie.

Este fix ce apreciasem eu foarte mult la Dunkirk, ce facea acel film foarte realist. Si ce face ca Valerian si Orasul celor o mie de planete sa nu fie deloc verosimil. Da, e SF, dar ideea unui SF bun, sa nu zic genial, este sa fie facut in asa fel incat sa para ca se poate intampla oricand chestia aia. Sa te faca sa te simti in acel an, secolul 28 (sper sa nu gresesc). Nu vei prinde tu acele vremuri, dar nu asta e ideea.

Ok, dialogurile sunt mai putin puerile decat in noul Spiderman. Aici nu mai vorbim de un adolescent, ci de un tanar nitel mai copt care n-o lasa pe gagica sa-i scape, ca-n Spiderman. Isi propune de la inceput s-o cucereasca si indiferent de sarcina pe care o are in razboi, obiectivul lui principal ramane ea. Ceea ce in mod normal ar fi trebuit sa se termine rau, eventual cu decesul amandurora, dar fiind vorba de o pelicula americana, fie ea cu un regizor frantuz, lucrurile se termina bine.

Si va ziceam de personaje. Apai personajele exista, sunt oameni ca noi, dar fix asta-i problema: nu au nimic special. Poate-s obisnuit cu filmele cu Super-Eroi in care fiecare are o putere speciala. Aici am putea vorbi de inteligenta, doar ca ea nu reiese explicit din vreo actiune. Pur si simplu, cei doi nu dovedesc in nicio situatie ca au gasit o rezolvare sclipitoare. Pur si simplu, o forta superioara, un Dumnezeu sau ce divinitate o mai fi prin acel secol, are grija de ei pentru simplul fapt ca-s buni si vor sa repare o nedreptate facuta de un semen de-al lor. Dar oare acesta sa fie mesajul moralizator al acestui SF?

Cele 2 personaje functioneaza perfect in relatia de cuplu. Este o chimie extraordinara intre ei. Nu m-as mira sa aflu ca ei 2 chiar sunt cuplati in viata reala. Sau, cine stie, or fi frati sau ceva. Oricum, se potrivesc perfect, se inteleg din priviri. Doar ca, vedeti voi, nu te duci la un SF sa te bucuri de reusita-n dragoste a protagonistilor principali. Sau, ma rog, nu ar trebui sa te duci din acest motiv.

Te duci, in schimb, la un SF pentru efectele vizuale. Aici, intr-adevar, Valerian si Orasul celor o mie de planete sta foarte bine. Din pacate, noi, romanii, nu ne putem bucura pe deplin de ele pentru ca filmul NU va rula la IMAX. Nu stiu discutiile financiare, stiu doar ca eu, ca spectator, mi-as fi dorit sa vad mai degraba acest film in IMAX si nu Dunkirk. Oricat de bun si de realist ar fi fost acela, diferentele dintre IMAX 2D si un 2D normal sunt mai mici decat intre un 3D normal si IMAX 3D. Si, oricum, Dunkirk nu are ca argument principal vizualul, deci filmul ar fi ramas la fel de bun si-ntr-un 2D clasic. Sau, varianta preferabila, din punctul meu de vedere, sa ruleze ambele in IMAX, publicul urmand sa aleaga la care sa mearga.

V-am zis la inceputul articolului de durata, trebuie sa explic nitel. Intai si intai, Valerian si Orasul celor o mie de planete este un film comercial. Oricat de bun ar fi si oricat de profunde s-ar dori unele replici ale personajelor, o ecranizare, fie ea si adaptare, a unor benzi desenate este una comerciala. Din acest motiv, un film comercial de peste 2 ore este, din start, o premisa gresita. Acum, ca la acest film, strict la acesta, durata nu se resimte atat de mult precum la altele, momentele moarte fiind putine, este alta discutie. Daca, insa, ar fi avut cu jumatate de ora mai putin ar fi rezultat un film MULT mai dinamic si mai alert. Credeti-ma pe cuvant, ar fi fost de zece ori mai bun. Si, poate, personajele n-ar fi avut timp de cereri in casatorie cand le trece glontul pe la ureche, deci filmul ar fi fost si verosimil. Deh, ce sa-i faci, daca le dai timp prea mult, personajelor le arde de filosofie in loc sa se concentreze pe razboi.

Povestea nu v-o spun, o veti descoperi singuri. Va spun, doar, ca Valerian si Orasul celor o mie de planete este un film ce merita vazut. Daca sunteti mai putin pretentiosi decat mine si oleaca mai romantici, s-ar putea chiar sa iubiti acest film. Da, da, sa il IUBITI, caci despre iubire e vorba cu precadere in el, oricat de absurda ar fi alaturarea IUBIRE si SF.

Valerian si Orasul celor o mie de planete intra de vineri, 21 iulie, in cinematografe, fiind distribuit in Romania de RoImage si Prorom. Salutari CINEMILE tuturor!

PS: Pana sa public articolul aflu ca Valerian si Orasul celor o mie de planete va rula in 4DX. IMAX nu, dar 4DX da. Interesant.

PS2: In Valerian si Orasul celor o mie de planete joaca si Rihanna. Daca nu v-a convins cronica mea sa mergeti sa vedeti filmul, Rihanna sigur o sa va convinga 🙂