Wonder – Minunea

Bullyingul, un termen care-mi displace profund, dar care este intraductibil exact in limba romana, are multiple intelesuri. Desi in ultima vreme se vorbeste cu precadere despre bullyingul in randul tinerilor, in special in scoala si liceu, el este prezent in multe alte locuri. Poate fi prezent si la locul de munca, poate fi intalnit si in cartier (unde persoana diferita, eventual de alta etnie, poate fi hartuit, intimidat), poate fi intalnit oriunde.

Si, foarte important de stiut, in cazul bullyingului exista, de obicei, minimum 3 persoane. Trei entitati. Exista agresorul, unul sau mai multi, exista victima, una sau mai multe victime, si, cel mai important, exista martorii. Ei, paradoxal, sunt in majoritatea cazurilor cei mai importanti.

Atunci cand X face glume pe seama lui Y, cei mai importanti sunt martorii. Pentru ei sunt facute glumele, pentru cei carora vrea X sa le arate cat de smecher este. Nu stiu dac-ati observat, dar tot timpul „aia smecheri” sunt inconjurati de altii. Acei altii sunt la fel de vinovati de bullying.

Si, un lucru pe care putini il sesiseaza, dar care este deseori adevarat: o fosta victima a bullyingului (ori a unor alte agresiuni, fizice ori psihice), devine, atunci cand are ocazia, agresor. Fie tot atunci, copil, el se razbuna pe alti copii pentru modul in care este tratat in familie, fie va acumula in el ura si se va razbuna cand se va face mare si va deveni patron de firma.

In filmul Wonder – Minunea subiectul principal este bullyingul. Doar ca nu-i singurul. Este un subiect secundar, pe care multi il ignora. Mie mi se pare fundamental. Exceptional creionat. Si poate tocmai ca-i marginal mie mi-a atras atentia. Acest subiect este … homeschooling-ul. Educatia pe cont propriu, acasa. Ca sa intelegeti de ce este vorba despre asa ceva, trebuie sa va povestesc un pic. Asadar, este vorba despre un copil ce avea o mare problema estetica. Una din nastere. A fost operat de mai multe ori, fata lui aratand foarte ciudat. Dubios. Infricosator pentru multi. Pana-n clasa a V-a a avut parte de ceea ce americanii numesc homeschooling. A fost educat de mama sa si de alti cativa profesori, ce veneau la el acasa.

Ideea este ca in acest film vedem cu exactitate atat partea buna a homeschoolingului, cat si limitele sale. Vedem cat de bine pregatit era, era un copil foarte destept, exceptional chiar, care nu fusese deloc tras inapoi de faptul ca nu avusese parte de educatia clasica. E drept, nu statea foarte bine la partea de socializare, nefiind obisnuit cu colectivitatile mari de oameni, indiferent ca vorbim de oameni mari ori de copii.

E drept, unii ar putea intelege ca homeschoolingul este o solutie pentru ciudati. Pentru copiii care, altfel, ar fi hartuiti si s-ar face misto de ei. Cei care au o infatisare ciudata. Ca o consecinta, daca ai un copil normal, cu o infatisare normala, nu ai niciun motiv sa-l tii acasa. Trebuie sa-l scoti in lume.

Ghiciti care dintre copii este cel „diferit” 🙂

Drept urmare, homeschoolingul ar fi un moft. Oportun doar cand este absolut necesar. Sa fie, oare, asa? Eu am mai scris despre homeschooling, il consider o alternativa corecta. Consider utila ideea de a avea homeschoolingul ca optiune. Si, in plus, nu te afecteaza pe tine, ca parinte, faptul ca un alt parinte alege acest mod de educatie. Dimpotriva. Concurenta este benefica pentru toata lumea.

Acum, doua cuvinte despre partea cinematografica a peliculei Wonder – Minunea. Caci da, filmul este despre bullying si homeschooling, asta deja stabiliram. Cinematografic, insa, Wonder – Minunea cam scartaie. Pe mine nu m-a impresionat, desi empatizam maxim cu personajul. Era ceva gresit in acel film, ceva sec, ceva nenatural. Ceva care nu m-a facut sa ma transpun in film. Ceva care-mi spunea tot timpul ca ceea ce vad e doar un film. Nu stiu, altora le-a placut, le respect opinia, dar mie mai mult nu decat da. Desi il recomand cu caldura pentru cele 2 subiecte abordate si pentru modul CORECT in care a pus problema. Nu intru in detalii, descoperiti singuri cum sta treaba. Spun doar ca-mi pare rau ca doua subiecte atat de misto, atat de ofertante, atat de importante, au fost ecranizate atat de stangaci. Mie, unul, mi-a parut rau.

Acum, Wonder – Minunea este ecranizarea cartii cu acelasi nume. Luati cartea, poate intr-insa lucrurile stau altfel. Poate e doar vina regizorului si/sau a actorilor care interpreteaza. Nu a copiilor, caci ei interpreteaza natural, ci a adultilor si a atmosferei generale. Iar cartea sa stiti ca are si o continuare, in cazul in care chiar va indragostiti de Auggie 🙂