Air
Air este un film aparut in 2023, care ne spune povestea aparitiei brandului Air Jordan (by Nike). Povestea nu il are in prim-plan pe Michael Jordan si ascensiunea sa, ci este de fapt povestea echipei de marketing care a mizat totul pe cariera lui Michael Jordan.
De aici decurg toate defectele acestui film: desi se cheama Air si este despre BRANDUL Air Jordan, are prea putin baschet in el (si prea putin sport); este previzibil (stim din start ca brandul exista, drept urmare nu stam nicio secunda cu sufletul la gura ca s-ar putea intampla ceva); nu are o miza efectiva (daca o vor da in bara nu se va desfiinta firma Nike, ci pur si simplu s-ar inchide divizia de baschet, de „bascheti”, adica de incaltari pe care sa le folosesti STRICT pentru a juca baschet), importanta; este sec, parand a fi gandit de un economist.
Da, fix asta este problema filmului: pare a fi facut de un economist, nu de un artist. Regizorii si scenaristii sunt ori ar trebui sa fie artisti, insa aici ei au parut seci, incorsetati de cifre, parca au trasat linii drept, pline de colturi, nimic rotunjit, nimic poetic.
Interpretarile lui Matt Daemon (in rolul celui din echipa de marketing care a avut ideea) si MAI ALES Ben Affleck (in rolul impresarului lui Michael Jordan) sunt marile plusuri ale acestui film. Viola Davis in locul lui Deloris Jordan are o interpretare buna, insa rolul ei mi se pare mult prea „inspirational”, mult prea profund. Replicile ei par a fi scrise de persoane care citesc toata ziua carti de dezvoltare personala. Nu neg realitatea, este posibil (nu am verificat) sa fi stat asa lucrurile, insa AVALANSA de replici profunde, inspirationale, fac ca personajul sa para intr-un final daca nu fake, macar exagerat. Too much is too much.
Iar Michael Jordan apare prea putin in film (actorul care-l interpreteaza, evident). Apare prea putin intr-un film unde ar fi trebuit sa fie daca nu vioara intai, macar vioara a doua.
Nu spun ca filmul este slab, iti arata ceva, este inspirational, motivational, insa in 90% din timp pare mai potrivit intr-un amfiteatru de facultate economica decat intr-un cinematograf. Nu este un film cool, la care sa mergi cu gasca, ci este un film la care sa mergi cu colegii de facultate sau master ori cu colegii de birou. Un film despre care ai putea face ulterior, dupa caz, fie un referat/proiect, fie o prezentare PowerPoint tip raport. Nu neg, toate lucrurile acestea s-ar putea dovedi utile, dar eu vad cinematografia drept ARTA, drept urmare judec aici, poate prea aspura, aceasta parte artistica insuficienta a filmului.
Ca sa fac o comparatie cu un alt sport, cu fotbalul, cele mai bune echipe sunt cele care au si jucatori muncitori, unii poate prea duri, dar si 1-2 artisti. O echipa plina de muncitori, de recuperatori, fara nicio sclipire, este o echipa maximum de locul 6. Cam asa arata acest film, caci chiar si artistii, actorii care ar fi putut „canta la pian”, sunt pusi „sa care pianul”, sa recupereze. Iar in cazul lui Ben Affleck lucrurile sunt cu atat mai interesante, ciudate, cu cat el este si regizor. Si-a dat singur un rol care nu-l prinde neaparat: interpreteaza foarte bine, dar pare incorsetat, incomodat, de partitura. Ca si cum un antrenor-jucator s-a pus singur in teren pe un post care nu-l avantajeaza.
Mergeti sa vedeti Air daca apreciati filmele motivationale ori filmele din care aveti ce invata. Daca apreciati artistii, filmul s-ar putea sa va nemultumeasca, sa va dezamageasca pe alocuri. Partea artistica este insuficienta, chiar daca vorbim despre Air Jordan. Poate-s eu prea pretentios ori poate sunt prea certat cu cifrele. Ori ambele.
Air a intrat in cinematografe din 7 aprilie (eu l-am vazut cu intarziere), fiind distribuit in Romania de Vertical Entertainment.
ps: Tot vad facuta comparatia intre Air si King Richard. O comparatie gresita ori macar exagerata dupa mine. Acela este film DESPRE SPORT cu MULT SPORT (despre ascensiunea surorilor Williams, in special a celei mici, Venus). Nu este un film de marketing, unde sportivul trece in plan (nici macar) secund. Intr-adevar, si acolo familia a jucat important, esential, dar cam atat. Ah, da, era sa uit: acolo cel care decide este tatal, aici mama este „jucatorul cheie”.
Be the first to leave a reply