Alcarras – Les Films de Cannes a Bucarest 2022
Alcarras este un fel de documentar care nu este documentar. Este inspirat din viata familiei regizoarei Carla Simon, o catalana aflata abia la al doilea ei film de lungmetraj (tot la doilea film este si in calitate de scenarist).
Vedem povestea familiei Sole, unde de la mic la mare (cei mai mici avand cativa ani, in timp ce bunicul este cel mai varsta, avand 80 de ani) participa la RITUALUL culegerii piersicilor. Cu asta se ocupa de generatii intregi, cu asta ar vrea sa se ocupe si-n viitor.
Doar ca viitorul nu este deloc sigur, pentru ca aceasta urmeaza sa fie ULTIMA lor recolta. In locul pomilor si a fructelor atat de suculente si zemoase urmeaza sa fie montate niste panorui solare. Vine modernitatea peste ei, asa ca aceasta familie, traditiile ei, modul lor de viata, par de undeva din trecut.
Care trecut se pare ca este de vina si din alt motiv, caci bunicul acceptase sa se ocupe de Pamant, sa-l cultive si sa culeaga roadele acestuia, fara niciun fel de act. In acea vreme cuvantul oamenilor era mai important decat orice act. Acum, insa, actele sunt cele hotaratoare, cele care au decis lucrurile.
Alcarras se doreste a fi un fel de sfarsit al unei lumi, sfarsit al unui mod de viata pe care nu-l vom mai putea intalni, insa eu m-am strofocat sa gasesc referintele politice din acest film. Evident, alaturi de cele sociologice si psihologice. Si am gasit cateva aspecte importante, aspecte care, cel putin pe mine, m-au impiedicat sa ma bucur pe de-a-ntregul de frumoasa poezie cinematografica.
Primul aspect este cel legat de „banii nemunciti”. V-am vorbit deja despre ei in cazul filmului The Beasts, vazut la acelasi festival, Les Films de Cannes a Bucarest 2022. Acolo era vorba despre centrale eoliene, aici despre panouri solare. Diferenta este minima in ceea ce priveste implicatiile sociale. Pe scurt: o suprafata agricola importanta este distrusa in numele ideii de energie verde. Pentru locuitori, intre a munci pamantul si a primi bani stand, uitandu-te cum bate vantul ori cum straluceste soarele, alegerea este destul de simpla. Banii nemunciti sunt, evident, mai atractivi. La fel de evident este ca ei genereaza cearta, scandal, baga zazanie chiar in interiorul aceleiasi familii.
Al doilea aspect, si mai important, este cel politic: energia verde, BIO, afecteaza AGRICULTURA bio. Practic, pentru a avea energie CURATA, nepoluanta, suntem nevoiti sa distrugem un teren agricol care ne dadea HRANA BIO. Oare asta inseamna grija fata de mediu?
Al treilea aspect, legat de lumea care se schimba, de diferentele radicale dintre generatii, il veti descoperi singuri.
Si, pe bune, va invit sa va bucurati de Alcarras, de poezia lui, de atmosfera lui, si sa lasati grijile ori aspectele serioase deoparte. Eu m-am defectat, insa voua chiar va recomand sa VA BUCURATI de Alcarras.
Alcarras A RULAT deja in cinematografele patriei, din 15 iulie, fiind adus in Romania de Bad Unicorn. Eu l-am ratat LA VREMEA LUI, asa ca festivalul Les Films de Cannes a Bucarest 2022 s-a dovedit a fi util si din acest punct de vedere: sa vad filmele pe care le-am ratat in ultima vreme. Sunt destule si ele, din pacate.
Nu pot sa inchei, insa, fara sa va recomand 3 recenzii despre Alcarras, caci acest articol nu este si nu si-a propus niciodata sa fie o recenzie: Iulia Blaga in Libertatea, Codrin Vasile pe FilmsInFrame si David Erlich pe IndieWire (articol in limba engleza). Tot ca o (ultima) recomandare: dupa ce vedeti un film de genul, o comoara ascunsa, cautati si ceva recenzii, caci s-ar putea sa invatati (si mai) multe din ele. Eu, unul, asa fac, chiar daca in la fel de multe momente criticii de film (aceiasi ori altii) ma scot din sarite cu recomandarile lor.
Be the first to leave a reply