Au revoir la-haut – La revedere acolo sus

In perioada asta, in timpul campionatului mondial, nu prea e o vreme prielnica pentru filme. Personal, sunt in urma cu filmele din cinema, desi blogul este in continuare la curent datorita ambasadorilor Cinemil.Ro. Cand am auzit, deci, ca vizionarea filmului Au revoir la-haut – La revedere acolo sus va fi dimineata, am acceptat pe loc sa merg. Dimineata oricum mi se pare perioada zilei cea mai propice pentru anumite filme. Pentru filme de genul.

Ce stiam eu despre acest film? Pai, desi nu pune accentul pe asta, un film de epoca. Un film a carui actiune se petrece in timpul Primului Razboi Mondial si in anii ce vor urma. Stiam ca este un film frantuzesc, destul de apreciat de critici, bazat pe o carte. Deci aproape toate premisele pentru un film bun. Si, poate cel mai important, un film potrivit perioadei in care urma sa-l vad. Revin asupra ideii mai tarziu.

Asadar, discutam despre trei supravietuitori ai Razboiului. Unul, Edouard, ramane mutilat pe viata, medicii reconstruindu-i fata, care insa nu va mai arata niciodata ca inainte. Pe langa aspectul estetic, mai era vorba si de unul practic, el avand MARI dificultati la vorbire. El era caricaturist, dar mai mult amator, pana sa se duca pe front nu scosese lucrari in mod oficial.

Camaradul sau, Albert, ii devine cel mai bun prieten si dupa incheierea conflagratiei. Si il ajuta inclusiv in lucrurile rele, negative, penale, pe care Edouard le gandise. Prima dintre ele: sa-l declare pe Edouard mort. Acesta nu dorea sa dea ochii cu tatal sau, cu care nu era in cele mai bune relatii, nu dorea sa fie recunoscut de nimeni. Voia sa-si inceapa o noua viata.

Tatal lui Edouard (cel de mai sus) este si el personaj destul de important. Este bine conturat, un afacerist lipsit de scrupule, un bancher aproape cliseic. Se va numara si el printre pagubiti.

A treia persoana, al treilea supravietuitor, era locotenentul, superiorul celor 2. Acesta din urma voia sa ascunda o decizie pe care o luase in timpul razboiulu, o decizie care cauzase numeroase pierderi omenesti.

Acum, primii doi, Edouard si Albert, pun la cale o alta inselatorie. Una foarte mare, la nivel (aproape) national. Cei doi urmau sa se imbogateasca, indirect, de pe urma razboiului.

Stiti, se spune ca atunci cand ai fost martor, ai trait o tragedie, iti vine sa omori cu mana ta, sa strangi de gat, pe cei care vor sa profite de pe urma ei. Pe cei care au fost in siguranta, au stat la adapost, si care acum doar profita. Doar se dau viteji.

Cum ii catalogam, insa, din punct de vedere moral, pe fostii participanti care vor sa profite, care vor sa-i insele pe ceilalti cu lucruri legate de razboi? Faptul ca au fost participanti direct, pe teatrele de lupta, este o circumstanta atenuanta?

Edouard este cel din dreapta, cu masca. Era nevoit sa improvizeze pentru a-si ascunde defectul fizic.

Acum, va spun sincer: am fost uimit sa vad un film despre razboi atat de amuzant. Atat de putin dramatic. O poveste atat de lejer spusa. O problema de moralitate in fond, o dilema etic la care cu greu poti da un raspuns transant.

Va ziceam ca este important contextul. Deseori, contextul face totul in cazul meu. O comedie vazuta intr-o stare nasoala poate fie sa ma scoata din acea stare, sa ma faca sa rad zgomotos la orice gluma aparent proasta, fie poate trece pe langa mine, sa nu ma atinga.

In acest caz, contextul era Campionatul Mondial de Fotbal din Rusia. Iar ca sa contextualizez si mai mult, sa fiu si mai exact: la ora 12 si ceva s-a terminat proiectia, iar la ora 17 (dupa mai putin de 5 ore) a inceput meciul Frantei. Care echipa a Frantei, deja calificata, a facut un meci rusinos cu Danemarca. S-au calificat de mana in optimi. O inselatorie frantuzeasca deloc inteligenta, foarte evidenta, pe care, insa, n-o poate pedepsi nimeni. In mod direct. (Apropo, proiectia filmului a avut loc la Institutul Francez).

Indirect, insa, Dumnezeu (nu stiu daca Cel al fotbalului sau Dumnezeul general, guvernatorul tuturor lucrurilor si fenomenelor) le-a dat in optimi pe Argentina. Si aceea calificata tot in mod deloc ortodox. Dar poate, cine stie, sintagma Cui pe cui se scoate se refera la altceva, nu la alcoolul care ar trebui sa te scoata din starea de mahmureala.

In film, insa, inselatoria, de fapt sirul de inselatorii, intregul lant, se va sfarsi intr-un mod dubios. As putea sa spun fericit, dar nu e chiar asa. Ramane sa descoperiti singuri. Oricum, vinovatii vor plati, indirect. Si tot Dumnezeu, de data asta fara legatura cu Sportul Rege, le va aranja pe toate.

Per total, Au revoir la-haut – La revedere acolo sus este un film bun, o surpriza realmente placuta. Surprinzator insa nu socant, amuzant fara sa fie de prost gust, actiunea se desfasoara dupa Primul Razboi Mondial, insa nu este deloc un film de epoca unde principalul punct de atractie il reprezinta rochiile si atmosfera acelor vremuri, inteligent, deloc lungit aiurea. Daca nu v-am convins cu toate aceste argumente, poate va convinge mini-recenzia cartii din clipul de mai jos.

Cartea Au revoir la-haut, tradusa la noi La revedere acolo sus, a aparut in tara noastra la Editura Trei. Poate fi gasita pe Libris, LibHumanitas.ro si Carturesti. Dupa ce voi citi cartea, pe care am primit-o de la Editura Trei, voi scrie un articol distinct despre ea pe CitestEmil.ro.

Filmul Au revoir la-haut – La revedere acolo sus apare in cinematografele noastre vineri, 29 iunie, fiind distribuit in Romania de Independenta Film. Apropo, ca sa raman in domeniul fotbalului: mergeti musai sa-l vedeti vineri. Nu d-alta, dar vineri e ziua de pauza intre grupe si optimi la mondial.