Bucataria iadului – The Kitchen
Initial am vrut sa scriu un articol intitulat De ce Bucataria iadului nu este un film credibil. Argumentele le am in continuare, sunt convins ca filmul nu este unul credibil.
Pe scurt: 3 mafioti sunt prinsi asupra faptului, fiind asteptati de politie dupa un jaf, si sunt incarcerati timp de 3 ani. Intre timp, nevestele lor se trezesc ca nu mai au bani si nici cine sa le intretina. Drept urmare, se hotarasc sa … treaca la treaba. Sa faca treaba pe care o faceau sotii lor. Nu va spun ce ajung ele sa faca, nu va spun nici ce se intampla cu politia, cu ceilalti mafioti irlandezi, nici ce fac concurentii ori partenerii lor italieni si nici ce se intampla cand barbatii sunt eliberati din inchisoare.
Pe scurt acum:
- Cei 3 soti par niste pampalai. Niste caricaturi de mafioti. Obscen de prosti.
- Melissa McCarthy interpreteaza un personaj dubios: pare, uitandu-te la ea, femeia aia dura, care se pune cu toti. Lipsita de scrupule. Teoretic. Practic, pare cea mai sufletista dintre ele, cea mai atasata de familie. Pe de alta parte, nu pare nicidecum sotie casnica de mafiot. Acestia prefera sa-si ia sotii slabe, proaste si frumoase. Ea nu e niciuna dintre cele 3. Sau poate se insinueaza ca in tinerete era astfel. Posibil.
- Ce mafioti sunt aia care-s inchisi pentru ca jefuiesc UN MAGAZIN? Un magazin, nu o banca. Ei dictau regulile in cartier, dar se ocupau cu jefuirea UNUI MAGAZIN?! Cu cagule pe fata si tot tacamul?
V-as mai putea insirui alte defecte, alte chestii nerealiste, dar ma opresc dintr-un motiv simplu: poate filmul NU isi propune sa fie nerealist. Poate el se vrea a fi o parodie, caz in care trebuie sa facem abstractie de realism. E drept, o parodie ar trebui sa fie comica, lucru care este doar 10, hai 20% adevarat.
Filmul Bucataria iadului – The Kitchen are sens, are o logica interna pe care o respecta, deci nu poate fi acuzat de fracturi logice flagrante. Interpretarile actorilor sunt dificil de catalogat, de judecat: au vrut sa fie ca de parodie, sa ironizeze, ori au fost pe bune? Per total, obiectiv vorbind, nu mi-au placut, dar dezastru nu sunt.
Ce m-a deranjat cu adevarat la acest Bucataria iadului – The Kitchen a fost feminismul ostentativ. Chiar daca filmul se bazeaz pe niste comicsuri scrise de Ollie Masters si Ming Doyle, regizoarea Andrea Berloff reuseste sa faca o film care musteste de feminism. Daca nu as fi aflat dupa film ca se bazeaza pe niste comicsuri, un roman grafic, nu as fi simtit nici atmosfera de comicsuri. Nu-s fan infocat al lor, nu sunt specialitatea mea, ca sa zic asa, dar consider ca am vazut indeajuns de multe incat sa pot simti atmosfera lor. Aici complet absenta.
Filmul Bucataria iadului – The Kitchen, luat ca atare, este un film decent, stricat de feminism si de nehotararea intre un film serios si o parodie. Poate altii il vor vedea altfel, poate femeile il vor aprecia mai mult. Poate fanii infocati DC il vor vedea cu alti ochi, asta putand insemna si ca ar putea fi mult mai critici cu el.
Filmul Bucataria iadului – The Kitchen a intrat din 23 august (dragi tovarase feministe, aveti inca un motiv sa apreciati aceasta data), fiind distribuit in Romania de Vertical Entertainment.
1 thought on “Bucataria iadului – The Kitchen”