Castelul Craitei – TIFF 2023
Incep atipic acest articol, spunand ca am vazut de 2 ori filmul Castelul Craitei, prima oara la TIFF 2023 (de aici si eticheta din titlu), a doua oara acum, cand a intrat oficial in cinematografe. Partea interesanta este insa alta: am avut impresia ca am scris deja despre film, asta vara, insa acum constat ca de fapt n-am facut-o. Si filmul chiar merita incurajat, promovat, caci este un film excelent.
Pe scurt de tot, povestea filmului Castelul Craitei este urmatoarea: o familie divortata se reuneste o data pe an pentru deja traditionala excursie la munte. Cei 2 parinti divortati isi impartisera inclusiv copiii: fata mersese cu mama in Franta, in timp ce baiatul ramasese cu tatal sau in Romania. Vacanta si planurile tuturor se schimba radical atunci cand cei 2 copii decid sa dispara intr-o expeditie clandestina. Cum se incheie aceasta expeditie va las pe voi sa descoperiti mergand la cinema.
Pana sa va spun de ce mi-am dorit sa revad Castelul Craitei si de ce ma bucur ca am facut-o, trebuie sa va spun cele 3 perspective din care poate fi privit si analizat acest film. Trei perspective care nu se contrazic intre ele, ci dimpotriva, care se completeaza una pe alta.
Prima perspectiva este cea a pasionatilor de expeditii montane. Aici nu ma pot pronunta, nu am fost niciodata pasionat de munte si recunosc ca am inteles foarte putin aceasta pasiune. Multi ma injura cand o numesc viciu. Nu vreau sa intru in detalii, vreau doar sa subliniez acest prim public tinta: pasionatii de expeditii montane. Chiar as fi curios sa citesc perspectiva unei persoane din aceasta categorie.
A doua perspectiva este cea care ii pune in prim-plan pe copii, pe modul in care inteleg acestia despartirea parintilor. Recunosc, la copii am fost foarte atent atunci cand am revazut filmul. Pe ei m-am focusat. Si am descoperit lucruri interesante, sa stiti.
Am descoperit, de pilda, cat de naturale sunt dialogurile lor. Mi-a venit sa fac o gluma, sa spun ca la multe filme romanesti dialogurile par scrise de copii mici, dar redevenind serios, dialogurile lor par credibile insa deopotriva profunde. Un fel de Copiii spun lucruri traznite. Sinceritatea aceea specifica varstei.
Am descoperit de asemenea chimia excelenta dintre ei. Pentru cine nu stie, cei 2 pusti sunt copiii regizorului Liviu Marchidan. Deci chimia este explicabila.
Restul lucrurilor va las pe voi sa le descoperiti.
A treia perspectiva este una sociologica, una care priveste familia un pic mai in ansamblu, cum arata o familie destramata si cat de greu functioneaza ea ca familie chiar si pentru o perioada foarte scurta. Sa priviti cu atentie finalul pentru a intelege ce vreau sa spun. Nici aici nu intru in detalii.
Pentru cine nu stie (poate trebuia sa incep cu asta), Castelul Craitei este un refugiu in Piatra Craiului. Pasionatii de trasee montane stiu deja asta. Insa eu vreau sa comentez un pic alegerea titlului. Practic, toti cei care vor cauta Castelul Craitei pe Google vor da de articolele despre film. Daca n-au aflat inca de film, vor afla astfel. O alegere corecta din punct de vedere SEO, ca sa zic asa. Mai jos va las un clip de 11 minute, care arata acest popas (si nu doar el).
Va promiteam la inceput ca va voi spune de ce am ales sa revad Castelul Craitei. Unul dintre motive vi l-am dezvaluit partial: voiam sa fiu atent la copii, la interactiunile dintre ei, la naturaletea lor, la dialogurile lor.
Insa pe de alta parte am vrut sa fac si un test: intre cele 2 vizionari au trecut aproximativ 5 luni (din iunie pana-n noiembrie). Constat ca acest interval de timp este (aproape) perfect: indeajuns de putin timp incat sa nu fi uitat tot, sa nu fi uitat deznodamantul, insa indeajuns de mult timp incat sa fi uitat multe detalii, astfel incat si a doua vizionare sa para interesanta, sa nu para inutila.
Un alt motiv a fost „nebunia de la TIFF”: de multe ori, in valtoarea acelui festival, unde fug de la un film la altul, unde totul se petrece pe repede-inainte, ratez multe lucruri. Am constatat de ceva timp cat privesc filmele cumva superficial. De pilda, daca in aceeasi zi am un film extraordinar, acesta ma face sa subevaluez, subestimez, valoarea celorlalte filme din acea zi. Ce e mult strica. Asa ca uneori imi doresc sa vad in tihna un film, sa-l separ de nebunia acelui festival.
Ceea ce mi-am dorit si-n cazul filmului Castelul Craitei.
Nu doar ca nu regret c-am fost sa revad Castelul Craitei, ci chiar ma bucur. Si imi dau seama ca ar trebui sa fac asta mai des. Sa revad mai multe filme, pe care acum le-as privi cu alti ochi. In fond, am mai zis asta, astazi sunt alt om fata de cum eram acum 6 luni. Deci vede filmul un alt om, nicidecum acelasi.
Apropo de evolutie, la avanpremiera pentru presa au venit si cei 2 copii, protagonistii filmului. La ei „evolutia” este evidenta: au crescut, fiind parca alti oameni. Trebuie sa te uiti bine la ei ca sa constientizezi ca ei sunt cei din film. Atat de mult au crescut.
Mergeti si voi sa vedeti Castelul Craitei, un film care are o concurenta serioasa in cinematografe. Am vorbit despre aceasta concurenta in articolul despre Miami Bici 2, un film care va acapara toate privirile. Eu nu voi alege un favorit, consider ca este loc sub soare pentru fiecare, asa ca va indemn sa le vedeti pe ambele. Desi la prima vedere unii ar zice ca nu, eu cred ca publicul celor 2 filme este destul de asemanator, publicul de filme romanesti fiind un public aparte. Evident, va fi mai numeros cel al comediei, dar gandind invers, peste 70% dintre cei care vor merge sa vada Castelul Craitei vor merge si la Miami Bici 2.
Castelul Craitei este o drama excelent spusa, un film despre divorturi, despre familii destramate si despre cum vad copiii problemele parintilor. Un film in care se vor regasi multi, dar pe care il vor aprecia intai si intai pasionatii de munte.
Castelul Craitei intra de azi, 24 noiembrie 2023, in cinematografe, fiind distribuit in Romania de August Film.
Be the first to leave a reply