Catalina Bianca despre Contracronometru – The Invisible Guest – Contratiempo

Dupa ce tocmai am poposit in casuta virtuala a Catalinei, dupa doar cateva zile vine si ea pe unul dintre blogurile mele. Aici, pe CINEMIL, este debutanta, insa Catalina a poposit pe blogul de carte de 2 ori: Scrisoare din timp & De ce nu ne iubim literatura. Nu a fost greu s-o conving: tocmai vazuse filmul spaniol Contratiempo (Contracronometru in romaneste; The Invisible Guest in engleza), drept urmare am intrebat-o daca nu ar vrea sa scrie despre el la mine, pe un blog dedicat filmelor. Si ca sa vedeti cat de convingator sunt, a scris si fara diacritice 🙂

Poza facuta la Gala Super-Blog 2019

Contracronometru – si eu, si filmul despre care va scriu

Buna, sunt Catalina si scriu aici la invitatia Emilianului, chiar daca aveam de gand sa scriu exact pe tema asta pe blogul meu. Voiam sa scriu un articol despre cele doua filme vazute de mine saptamana asta, super cunoscutul Miracol din celula 7 si Contracronometru. Am mai vazut cateva episoade din Fringe si tot documentarul Viata si crimele lui Robert Durst. Am citit trei carti, dar despre ele chiar voi scrie doar la mine. In general sunt contracronometru, asa am fost in ultimele doua saptamani in care, in mare parte, mi-am petrecut timpul lucrand la proiectul de disertatie. Seara, cu o sticla de rose, ori vin alb si gasca mea alcatuita din doua personae in aceasta perioada, mai dadeam play unor glume bune si uneori unor filme.

Va spun de la inceput ca nu o sa atasez niciun articol cu trimitere la blogurile mele, ori cele doua pagini de Facebook pe care le “stresez” cand ma ajuta cronometrul. Le gasiti sub numele de <Blog de zambit> si <Catalina spune>, au acolo si linkurile catre site-uri.

Deci, astazi va scriu aici despre „Contratiempo”, ori „The invisible guest”, ori in romana noastra cea frumoasa „Contracronometru”. Al doilea lungmetraj al regizorului Oriol Paulo, în urma lui El Cuerpo (pe care nu l-am vazut, dar am cazut de acord cu Dragos ca il vom vedea), filmul e un thriller spaniol din 2016. Noi l-am vazut prin intermediul prietenului nostru cel de toate zilele din carantina, Netflix.

Eram cu Dragos si Irina, doi oameni faini tare, dragi mie de nu mai pot, care mi-au umplut carantina de zambete si rasete. Fiecare aveam o alta propunere de film, asa ca am ales sa jucam <Piatra, foarfece, hartie>, iar cine castiga, alege filmul. Cred ca e maximum a treia oara cand joc in compania lui Dragos si nu pierd. Deci, propunerea mea era <Mostenirea oaselor> tot thriller, tot spaniol, dar Dragos a observat acolo la descrierea ca e continuarea filmului nu mai stiu care. Deci am ales Contracronometru, influentata de privirea sclipicioasa a Irinei care il mai vazuse, dar afirmase cu hotarare ca vrea sa ne vada reactiile si fetele in timpul lui.

Asa l-am inceput, cu un vin alb si chiar daca Dragos a mixat o Guiness, vin alb si coniac, totul s-a sfarsit cu bine. Chiar cu mult mai bine decat credeam. Finalul filmului e epic, e genul ala de film despre care eu zic ca „mi-a dat cu firma in cap”, de care ma indragostesc si pe care il recomand. Un tanar bogatan afacerist, jucat de Mariucu (Mario Casas, pe care il tineam minte din tineretea mea de pe vremea lui Tres metros sobre el cielo), se trezeste cu amanta muerte-fuerte, in camera de hotel. Ca sa fac o gluma proasta de viitoare nevasta <<Asa ii trebuie daca a vrut barbat insurat, care are copil, din cauza astora ca ea nu mai da Dumnezeu ploaie si a aparut Covidu’>>. Totusi avand in vedere ca domnul Covidut s-ar putea sa ne amane nunta, iar titlul de nevasta pare mai departe, acum puteti uita gluma mea. Actiunea principala e intr-o camera, cu un cronometru la indemana, intre cei doi actori ai povestii mari. Cum era in generala, povestirea in rama, parca, nu? In timp ce Mariucu povesteste, actiunea devine una care iti activeaza instinctele de detectiv pe care majoritatea le avem la <vise secrete>. Cel putin eu le am, ma trezesc mereu spunand, ce mi-ar fi placut sa fiu politist de investigatie, ori sa lucrez la FBI, ori CIA, ori-ori. Ai cateva explicatii, de care esti super mandru, doar ca te trezesti ca nu e chiar cum credeai. Dragos i-a gasit si un epic fail. Cand un nene o tracteaza pe mandruta, iar ei sunt amandoi in masina lui. Dragos a intrebat „cine tine volanul in masina din spate?”

Contracronometru – The Invisible Guest – Contratiempo este <bunicel> asa cum i-am scris lui Emil. In dictionarul meu asta inseamna ca e dat naiba, nu ma asteptam la actiunea asta si mai ales la deznodamant. Trebuie sa fii atent. Irina ne-a atras atentia de fiecare data cand ne uitam prea mult la paharul de vin si prea putin spre televizor. Nu am ratat nimic. Nu e genul de film care sa te plictiseasca, iar daca l-as compara cu o carte, aceea ar fi cunoscuta Pacienta tacuta, ori poate Fata si noaptea a lui Musso. L-am recomandat chiar in primele 24 de ore unor oameni care imi sunt tare dragi. Vi-l recomand si voua. La fel cum va recomand sa il cititi pe Emil in continuare pe cele multe bloguri ale lui.

Bine, filmul e muuult mai misto. Haha, glumesc Emil! Mersi de gazduire!

Vizionare placuta!!!

Multumesc si eu Catalinei pentru articolul scris … (despre filmul) Contracronometru. O mai astept la mine pe bloguri si desi ea a zis ca nu da link-uri, ii dau eu, cu de la mine putere. Pentru ca al ei blog de zambit chiar merita recomandat. Pacat ca scrie cam rar in ultima perioada.

RaspundE-MI-L

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.