Amintiri de la Sala Luceafarul
Sala Luceafarul, pentru cine nu stie, este fostul Cinema Luceafarul, botezat ulterior Cinema Pro, care acum a revenit partial la denumirea initiala. Zic partial pentru ca este acum o sala multifunctionala unde se joaca si teatru. Mult teatru.
Va zic la final de unde toate aceste amintiri. Pana atunci, fiti atenti la ce ma duce cu gandul Sala Luceafarul:
Primul film vazut la Sala Luceafarul (Cinema Luceafarul) a fost Ziua Independentei
Fiind nascut in 86, in 1996, anul aparitiei acestui film, aveam 10 ani. Ma rog, la noi a aparut in 4 octombrie 1996 (conform Cinemagia), insa nu stiu exact cand l-am vazut eu. Poate prin noiembrie, poate prin decembrie.
Oricum, tin minte ca am stat la coada si ca eram fascinat de ce vedeam. Statul la coada a contribuit si el la senzatiile pe care le traiam: cand obtii ceva in urma unui efort, acel ceva ti se pare mult mai bun decat este de fapt. Legea economica a raritatii. Simti ca ai ceva la care nu toata lumea are acce.
Oricum, pe vremea aia, actuala Sala Luceafarul era cam maximum din punct de vedere tehnologic. Deci ma bucuram si de calitatea maxima pe care o puteam vedea in acel moment in capitala. Va reamintesc in acest sens ca primul mall din Bucuresti, cel din Vitan, a fost deschis abia-n 1999. Ce vremuri…
Sala Luceafarul era folosita in festivaluri!
Tin minte ca era una dintre salile participante la Noaptea Alba a Filmului Romanesc, dar era si una dintre salile unde rulau filme la Dakino.
La una dintre editiile Dakino, nu mai stiu exact care, primarul de atunci de la S3, care este si actualul, promitea ca e printre ultimele dati cand festivalul mai are loc acolo, ca apoi urmeaza sa se mute „acasa”, adica la Sala Gloria, pe care primaria a refacut-o.
Tin minte ca la Sala Luceafarul am vazut si Aferim! intr-un festival (sa fi fost Filme de Cannes? posibil!). Cumva, Sala Luceafarul parea locul ideal pentru a vedea acel film: era legatura dintre vechi si nou. O sala veche, comunista, upgradata dupa standardele actuale, care se potriveste perfect in peisaj in ambele lumi. Unde altundeva ai putea vedea mai bine un film alb-negru care se petrece nu in Romania, ci in … TARA ROMANEASCA?
La Sala Luceafarul am vazut mult teatru de calitate!
La un moment dat, nu demult, Teatrul Avangardia a jucat la Cinema Pro (asa se numea atunci). Magnolii de otel este unul dintre spectacolele pe care mi le aduc bine aminte. In ploaie (cu Marius Manole si Istvan Teglas) este un alt spectacol excelent vazut acolo.
De altfel, ultimele evenimente la care am fost acolo au fost teatrale si nu cinematografice. Chiar daca ii ziceam CINEMA Pro (fostul CINEMA Luceafarul), eu mergeam acolo pentru teatru. Si, cumva paradoxal, desi sala fusese initial conceputa pentru film, teatrul mi se parea ceva natural, ceva firesc. Cand am vazut teatru in mall, chiar daca-mi suradea ideea, totul parea cumva fortat. La limita. La Cinema Pro insa, teatrul parea ceva logic. Cu sens. Nimic fortat, nimic gresit.
Insa din 18 octombrie, Happy Cinema revine, urmand a proiecta filme la Sala Luceafarul. Motiv pentru care voi merge mai des sa-i vizitez. Abia astept revenirea lor, abia astept revenirea mea in aceasta frumoasa sala de cinema.
Biletele pentru proiectiile Happy Cinema din Sala Luceafarul vor putea fi achizitionate direct de la cinema sau online atat de pe HappyCinema.ro, cat si de pe SalaLuceafarul.ro.
Acum este randul vostru sa spuneti ce amintiri aveti de la Sala Luceafarul. Ma rog, Cinema Luceafarul ori Cinema Pro. Nu stiu cat de des veti merge pe viitor (desi un cinematograf in centru vechi nu suna deloc rau, ca principiu), nu va pun sa pronosticati, insa va indemn sa ne impartasiti amintiri frumoase de aici.
