Sala Luceafarul, pentru cine nu stie, este fostul Cinema Luceafarul, botezat ulterior Cinema Pro, care acum a revenit partial la denumirea initiala. Zic partial pentru ca este acum o sala multifunctionala unde se joaca si teatru. Mult teatru.
Va zic la final de unde toate aceste amintiri. Pana atunci, fiti atenti la ce ma duce cu gandul Sala Luceafarul:
Primul film vazut la Sala Luceafarul (Cinema Luceafarul) a fost Ziua Independentei
Fiind nascut in 86, in 1996, anul aparitiei acestui film, aveam 10 ani. Ma rog, la noi a aparut in 4 octombrie 1996 (conform Cinemagia), insa nu stiu exact cand l-am vazut eu. Poate prin noiembrie, poate prin decembrie.
Oricum, tin minte ca am stat la coada si ca eram fascinat de ce vedeam. Statul la coada a contribuit si el la senzatiile pe care le traiam: cand obtii ceva in urma unui efort, acel ceva ti se pare mult mai bun decat este de fapt. Legea economica a raritatii. Simti ca ai ceva la care nu toata lumea are acce.
Oricum, pe vremea aia, actuala Sala Luceafarul era cam maximum din punct de vedere tehnologic. Deci ma bucuram si de calitatea maxima pe care o puteam vedea in acel moment in capitala. Va reamintesc in acest sens ca primul mall din Bucuresti, cel din Vitan, a fost deschis abia-n 1999. Ce vremuri…
Sala Luceafarul era folosita in festivaluri!
Tin minte ca era una dintre salile participante la Noaptea Alba a Filmului Romanesc, dar era si una dintre salile unde rulau filme la Dakino.
La una dintre editiile Dakino, nu mai stiu exact care, primarul de atunci de la S3, care este si actualul, promitea ca e printre ultimele dati cand festivalul mai are loc acolo, ca apoi urmeaza sa se mute „acasa”, adica la Sala Gloria, pe care primaria a refacut-o.
Tin minte ca la Sala Luceafarul am vazut si Aferim! intr-un festival (sa fi fost Filme de Cannes? posibil!). Cumva, Sala Luceafarul parea locul ideal pentru a vedea acel film: era legatura dintre vechi si nou. O sala veche, comunista, upgradata dupa standardele actuale, care se potriveste perfect in peisaj in ambele lumi. Unde altundeva ai putea vedea mai bine un film alb-negru care se petrece nu in Romania, ci in … TARA ROMANEASCA?
La Sala Luceafarul am vazut mult teatru de calitate!
La un moment dat, nu demult, Teatrul Avangardia a jucat la Cinema Pro (asa se numea atunci). Magnolii de otel este unul dintre spectacolele pe care mi le aduc bine aminte. In ploaie (cu Marius Manole si Istvan Teglas) este un alt spectacol excelent vazut acolo.
De altfel, ultimele evenimente la care am fost acolo au fost teatrale si nu cinematografice. Chiar daca ii ziceam CINEMA Pro (fostul CINEMA Luceafarul), eu mergeam acolo pentru teatru. Si, cumva paradoxal, desi sala fusese initial conceputa pentru film, teatrul mi se parea ceva natural, ceva firesc. Cand am vazut teatru in mall, chiar daca-mi suradea ideea, totul parea cumva fortat. La limita. La Cinema Pro insa, teatrul parea ceva logic. Cu sens. Nimic fortat, nimic gresit.
Insa din 18 octombrie, Happy Cinema revine, urmand a proiecta filme la Sala Luceafarul. Motiv pentru care voi merge mai des sa-i vizitez. Abia astept revenirea lor, abia astept revenirea mea in aceasta frumoasa sala de cinema.
Biletele pentru proiectiile Happy Cinema din Sala Luceafarul vor putea fi achizitionate direct de la cinema sau online atat de pe HappyCinema.ro, cat si de pe SalaLuceafarul.ro.
Acum este randul vostru sa spuneti ce amintiri aveti de la Sala Luceafarul. Ma rog, Cinema Luceafarul ori Cinema Pro. Nu stiu cat de des veti merge pe viitor (desi un cinematograf in centru vechi nu suna deloc rau, ca principiu), nu va pun sa pronosticati, insa va indemn sa ne impartasiti amintiri frumoase de aici.
Cry Macho – Drumul rascumpararii este cel mai recent film al lui Clint Eastwood intrat in cinematografele romanesti. Ma rog, povestea cu cinematografele este cumva dubioasa, caci filmul ruleaza exclusiv in reteaua Happy Cinema, fiind distribuit in tara noastra de ProVideo. Il veti gasi, deci, si in cinematografele cu pricina, dar si in toate hypermarketurile si magazinele care vand DVD-uri si Blu-ray-uri (online l-am vazut doar la Carturesti si eMAG).
E pacat, insa, sa nu vezi Cry Macho – Drumul rascumpararii la cinema. Este un road western excelent, unde Clint Eastwood, la ai sai 90 de ani, isi interpreteaza magistral rolul (omul e nascut in 1930, acum are 92 de ani, insa nu stiu exact cand au avut loc filmarile, ce varsta avea cand a fost turnat filmul).
Clint Eastwood este Miko (Mike), un fost star de rodeo si crescator de cai nevoit sa se pensioneze din cauza ca nu mai performa. La un an dupa pensionare, fostul sau sef ii cere o favoare: sa treaca granita in Mexic pentru a-i recupera fiul. Cine era fostul sau patron, de ce fiul sau era in Mexic, cu ce se ocupa acesta si ce va trebui sa faca Miko pentru a-l aduce in SUA ramane sa descoperiti singuri.Continue reading Cry Macho – Drumul rascumpararii
Vacanta la Roman (Roman Holyday) este pentru mine PRIMUL film alb-negru pe care-l vad intr-o sala de cinema. De altfel, atunci cand am auzit de acest festival, Classy Film Festival, fix la filmele alb-negru m-am gandit.
Monster Hunter 3D a insemnat, pentru mine, primul film 3D vazut intr-o sala de cinema dupa o pauza de 1 an. Drept urmare, impresiile mele despre film, pe care unii le includ in categoria larga de recenzii, trebuie citita din aceasta perspectiva. Eu sunt subiectiv, eu traiesc filmele, drept urmare impresiile mele sunt strans legate de contextul in care le vad.
Tot ca introducere, ca o contextualizare absolut necesara, desi nu mai am timpul pe care il aveam candva, deci nu ma (mai) pot numi gamer, nu-mi este deloc straina atmosfera de gaming. As vrea sa ma pot juca mai mult, dar prefer ca in loc de un joc sa citesc o carte. Ori, daca se poate, sa merg la cinema sau la teatru. Totusi, pentru ca in aceasta viata mea am petrecut multe ore jucandu-ma pot recunoaste usor o atmosfera de gaming, o pot savura in consecinta atunci cand dau de ea pe marile ecrane.
Si strict legat de jocuri, trebuie sa fac precizarea ca printre multele categorii de jocuri, unii impart jocurile in cele pe care le joci PENTRU POVESTE si cele pe care le joci pentru GAMEPLAY. Sunt jocuri pe care le termini si jocuri pe care le joci de dragul jucatului, fie singur, fie impotriva altor jucatori umani. De pilda, FIFA nu are o poveste, insa este unul dintre cele mai populare serii. Ma rog, exemple asemanatoare pot fi date in legatura cu orice sport (baschet, hockey, fotbal american). Unele jocuri includ ambele parti, pot avea si un gameplay genial, dar au in spate si o poveste misto (va suna cunoscut Starfcraftul?).Continue reading Monster Hunter 3D – Vanatorul de Monstri
Ca sa va vorbesc despre Casa bantuita, cel mai recent horror vazut intr-o sala de cinema, trebuie sa va povestesc un pic despre cum am ajuns eu la acest film.
Intai si intai, trebuie sa va spun ca nu este ecranizarea celebrei carti Casa Bantuita. Ea a fost ecranizata de Netflix intr-o mini-serie. Problema vine strict de la traducere, caci titlul original este Haunt, cartea (si mini-seria Netflix) avand titlul The Haunting of Hill House.
In al doilea rand, imi doream cu ardoare sa vad un horror la cinema. La mine acasa nu pot face nicicum intunericul acela extrem prezent in sala de cinema. O comedie, o drama ori un SF s-or putea vedea bine si acasa, in un horror merge mai bine in sala de cinema.Continue reading Casa bantuita – Haunt
Dama de cupa (Dronningen titlul original, Queen of Hearts titlul in engleza, titlul de festival) a fost pentru mine PRIMUL film vazut la cinema in 2021. Am vrut ca ostentativ, intentionat, primul film vazut la cinema sa fie unul suedez, fie si-n coproductie.
Subiectul este unul cumva clasic pentru filmele europene, deci nimic nou sub soare. In acest caz avem parte de o familie atipica: Anne este un avocat de succes, care impreuna cu Peter are 2 fetite gemene extrem de simpatice. Din pacate, insa, Peter mai are si un fiu dintr-o casatorie anterioara, pe Gustav. Problemele apar atunci cand Gustav se muta in casa cu ei. Gustav se simtea singur, instrainat si gasea cu greu cai de comunicatie cu noua lui familie. Anne, insa, era obisnuita cu astfel de cazuri, pentru ca firma de avocatura la care era angajata era implicata in multe procese unde existau probleme in familie, in special femei si copii abuzati. Anne reuseste sa-l seduca pe Gustav, insa relatia lor, total nepotrivita, are consecinte dintre cele mai grave. Nu va spun cum se termina totul, asta va trebui sa descoperiti singuri.
S-a deschis Happy Cinema in Liberty Mall. Amintiri din Rahova.
Zilele trecute am fost la deschiderea unui cinema tip multiplex (pentru a nu exista confuzie de nume, se prefera denumirea de cineplex, care-i cam tot aia de fapt) in Bucuresti. Nu am stat sa le numar, sunt o gramada, publicul capitalei putandu-se considera rasfatat din acest punct de vedere (e drept, sta prost la capitolul sali clasice de cinema, pentru iubitorii cinema-ului de arta, dar asta-i alta discutie).
