Cei opt munti – Le otto montagne – Visuali Italiane 2023
Cei opt munti – Le otto montagne a fost filmul ce a deschis festivalul Visuali Italiane 2023. Filmul este ecranizarea cartii omonime scrise de Paolo Cognetti, aparuta in limba romana la Editura Polirom (disponibila pe Libris.ro si Carturesti.ro).
Cei opt munti – Le otto montagne ne spune povestea a doi prieteni, Pietro si Bruno, pe care viata reuseste sa-i apropie, sa-i desparta si apoi iar sa-i apropie de mai multe ori. Unul apartine orasului, celalalt apartine muntelui. Unul nu are familie, este in cautarea in special a unui model masculin, celalalt vrea sa aleaga un drum complet diferit de cel ales de parinti, considerand ca tatal sau este un ratat.
Cum decurge relatia dintre ei, cum isi revizuiesc ei trecutul si cum se termina totul ramane sa descoperiti singuri. Pana atunci, ca de obicei, voi evidentia cateva lucruri despre Cei opt munti – Le otto montagne.
In primul rand, spun din start ca nu am citit romanul pe care se bazeaza filmul si, spre rusinea mea, nu auzisem nici de el, nici de autorul Paolo Cognetti. Nu vreau sa intru in detalii, nu-mi place sa vorbesc despre ceva ce nu am consumat, stiti deja ca nu scriu despre filme nevazute, despre spectacole la care n-am fost ori despre carti necitite. Va recomand doar recenzia de pe blogul AncaSiCartile. Si va spun ca am trecut pe lista cartea cu pricina. Asadar, tot ce voi spune in continuare se bazeaza STRICT pe ceea ce am vazut in sala de cinema.
In al doilea rand, trebuie sa va vorbesc despre micile asemanari cu 2 filme vazute recent: Close si Aftersun. In Close vedem tot o poveste despre prietenia dintre 2 pusti, poveste care se termina brusc, abrupt. Din aceasta perspectiva, am putea privi Cei opt munti – Le otto montagne drept un Close italian, care se intinde pe o perioada mai lunga de timp. O alta asemanare am gasit-o si cu Aftersun: si acolo avem o vara speciala, o vara pe care cei 2 protagonisti, acolo era vorba despre tatal si fiica lui, nu au uitat-o niciodata. Aici avem o vara in care cei 2 pusti, Pietro si Bruno, cutreiera muntii impreuna cu tatal lui Bruno.
Strict cinematografic, filmul este excelent realizat: cadre excelente, atmosfera aceea rece, umeda, interpretari excelente, avansarea in timp foarte naturala. Un singur lucru ar putea fi reprosat filmului: durata sa. Care durata are legatura, in mod cert, cu ritmul sau mult prea lent. Insa un astfel de film nu poate fi savurat daca se desfasoara accelerat, el trebuie digerat, spectatorul trebuie cumva pregatit.
Dupa cate vad, carte are „doar” 240 de pagini, formatul este mic, de buzunar, drept urmare durata mare poate fi pusa in carca regizorilor. Care regizori sunt, atentie, o debutanta, Charlotte Vandermeersch, si un regizor experimentat, Felix van Groeningen. Prima este, de fapt, actrita la baza. Interesant este ca cei 2 sunt casatoriti, avand impreuna si un copil. Totodata, cei 2 semneaza, impreuna cu autorul cartii, scenariul filmului.
Nu pot sa inchei fara sa va vorbesc un pic despre … mine. Despre ce anume din mine am regasit in acest film. Deja stiti obiceiul meu: fiecare film este vazut prin prisma experientelor personale, de fiecare data incerc sa ma pun in pielea unuia sau altuia dintre personaje. Evident, deja stiti ca nu sunt sportiv si ca nu am fost niciodata, deci partea legata de munte nu ma vizeaza in niciun fel. Mi-am adus aminte SI de filmul Tata muta muntii, vedeti voi in care scena mi-am adus aminte, film la care am empatizat cu tatal, cu suferinta lui, cu nebunia lui, dar la care nu am putut empatiza cu pasiunea fiului. Nu pot sa-i inteleg si pace pe cei care-si risca viata-n munti.
Sa revin, totusi, la Cei opt munti – Le otto montagne. Povestea de aici mi-a adus aminte de un obicei pe care multi oameni, prieteni de-ai mei, il au, obicei pe care EU il evit: acela de a aprecia fix ce nu au. Daca ai un parinte care iubeste muntele, tu nu iubesti muntele. Daca ai un parinte zgarcit, tu esti cheltuitor. Cei mai buni parinti nu sunt ai tai, ci sunt ai prietenilor, pe care invariabil ii invidiezi. Iti doresti sa fi fost in locul lor. Iti plangi ghinionul, gandindu-te doar la ce nu ai. Nu va spun exact cum este in film, ramane sa descoperiti singuri.
Ce m-a pus insa pe ganduri este revederea celor 2. Incercam sa-mi amintesc ce prieteni din copilaria timpurie am eu, prieteni cu care sa nu mai fi tinut legatura. Am ginit vreo 2 de care nu mai stiu nimic (am ajuns la varsta la care imi pot pune problema daca mai traiesc). Oare cum as reactiona eu daca m-as revedea cu unul dintre ei?
Nu va zic mai multe despre Cei opt munti – Le otto montagne, nu va insir premiile si nominalizarile castigate. Le puteti afla din cateva click-uri.
Va spun doar ca Cei opt munti – Le otto montagne va intra si in circuitul normal al cinematografelor din 24 martie 2023, fiind distribuit in Romania de Independenta Film. Sper ca v-am convins sa mergeti sa-l vedeti. Eu chiar va indemn sa faceti asta!
1 thought on “Cei opt munti – Le otto montagne – Visuali Italiane 2023”