Christopher Robin si Winnie de Plus

Imi este greu, aproape imposibil, sa analizez obiectiv noul Christopher Robin si Winnie de Plus. Nu am fost in tema, animatia Winnie de Plus nu m-a atras, cred ca m-am oprit la jumatatea ei si, in plus, nu am vazut nici filmul precedent, de anul trecut (pe care, din pacate sau din fericire, inca nu-s decis, nu l-a distribuit nimeni in Romania).

Totodata, nu stiu daca-i o coincidenta sau nu, cam toate filmele cu ursuleti mi-au displacut. Poate nu ma impac eu bine cu ideea de ursulet vorbitor, dar Ted mi s-a parut lipsit de haz, ca sa fiu bland (primul era cumva digerabil, al doilea mi s-a parut oribil), in timp ce Paddington mi s-a parut gresit cam din orice unghi l-ai fi privit. Singura mea speranta venea de la faptul ca acest Christopher Robin si Winnie de Plus este produs de Disney. Ma gandeam ca Disney n-o vrea sa se faca de ras…

Acum, incerc sa-mi dau seama perspectiva din care ar trebui sa privesc acest film. In locul cui ar trebui sa ma pun, cu ce ochi ar trebui sa-l analizez?

Daca as fi copil ori hai sa zicem adolescent, probabil nu as fi atat de pretentios cu privire la personaje, la fracturi logice ori la interpretari solide. Cu toate astea, asa cum de altfel s-a si dovedit, caci sala era plina de copii, mai mult sau mai putin galagiosi, m-as fi plictisit. Finalul este unul cat de cat alert, te tine in priza, indiferent daca esti copil sau adult, este viu, dar rabdarea unui copil este mult mai redusa.

Fiind adult, dar gandindu-ma la cei mici, stau si ma intreb care ar trebui sa fie morala acestui film? Ca din nimic poate iesi ceva bun? Apai hai sa stam cu totii, sa ne uitam la stele, sa ne bucuram intens de viata si sa nu mai muncim. Hai sa stam tot timpul cu gandul la copilarie, hai sa asteptam sa ne dea cei mici solutiile la problemele noastre.

Multe filme Disney par inspirate de vracii motivationali, insa in majoritatea cazurilor morala este simpla, este evidenta. In acest caz pe bune ca-mi scapa.

Tot ca adult, ca cinefil care a vazut multe filme, pot spune ca nu am vazut multe lucruri bune din punct de vedere cinematografic. Nimic gresit, daca ma intrebati pe mine, dar in acelasi timp nimic care sa te incante, care sa te dea pe spate.

E drept, este posibil ca acest film sa nu mi se adreseze. Sa nu fi gasit nimic in mine, eu sa-mi fi pierdut definitiv copilaria. Poate il judec prea aspru enervat fiind, scos din sarite de-a dreptul, de celelalte filme cu ursuleti (o idee proasta, din start gresita, care se tot repeta). Poate gandesc prea mult cu capul si prea putin cu sufletul. Nu neg posibilitatea asta.

Sunt multi colegi bloggeri carora le-a placut filmul Christopher Robin si Winnie de Plus. Chiar foarte mult. Angelei i-a placut, la fel si Dianei, in timp ce Malaezu de-a dreptul il ridica-n slavi. Pe de-o parte, citind articolele lor (si nu-s singurii), am impresia c-am vazut alt film. Ca desi eram in aceeasi sala, am vazut filme diferite. Pe de alta parte insa, fix asta este farmecul si fix d-asta citesc alte opinii despre filmele pe care le vad. Nu caut dinadins articole care sa-mi confirme opinia mea, ci caut sa vad si opinii total diferite. Sa vad ce am ratat, ce am pierdut. Sa vad o alta perspectiva.

Opinia mea rar (spre deloc) se schimba, dar pentru o imagine de ansamblu completa recomand sa cititi, in cazul ORICARUI film, opinii cat mai contrare, cat mai diverse.

Nu inchei pana nu semnalez o mica problema in legatura cu acest film. O problema de care m-am lovit inclusiv la vizionarea de presa a filmului, loc unde se presupune ca poposesc persoane ceva mai simtite, unde macar teoretic nu te ciocnesti de publicul clasic de mall. Asadar, desi deseori ma enerveaza filmele dublate, imi dau seama cat de utile sunt ele. Imi dau seama ca exista un public, format din analfabeti (nu e niciun fel de metafora, e pe bune), adica din copii care nu stiu sa citeasca ori o fac prea incet. Drept urmare, acestia vin cu un adult (parinte, bunic, ce-o fi el) care le CITESTE in timpul proiectiei. Daca-i doar unul, e perfect, sala n-o fi atat de plina, te poti muta mai incolo. Ce te faci, insa, cand nimeresti intre mai multi astfel de parinti? Daca filmul ar fi rulat si dublat, acest public s-ar fi orientat spre acele proiectii. Poate nu in intregime, caci din ce am vazut pe facebook exista persoane care considera o atitudine absolut fireasca. Nu sunt interesate de restul publicului, considera ca acel bilet la film le indreptateste sa se comporte oricum. Copilul inainte de toate, nu?

Problema acestui film, la modul cel mai serios, este potentialul public. Imaginati-va cum ar fi sa nimeriti, in aceeasi sala, badarani care mananca popcorn cu gura deschisa, care plescaie, care pocnesc punga goala de floricele (ca asa e frumos), care comenteaza non-stop, parinti care citesc propriilor odrasle si copii care deja si-au pierdut rabdarea si care incep sa urle, sa zbiere si sa bata cu picioarele-n scaun. De vis. Decat sa aud, din 3 parti, parinti citind cu voce tare copiilor, prefer sa aud dublajul oficial, facut profesionist. #pebune

Concluziile le trageti singuri, alegerea de a merge sau nu la cinema sa-l vedeti va apartine.

Christopher Robin si Winnie de Plus este deja in cinematografe, din 3 august intrand, fiind adus in Romania de Forum Film, distribuitor unic al filmelor Disney in tara noastra.

Emil Calinescu 7 august 2018. 3 comentarii la Christopher Robin si Winnie de Plus. Categories: 2018. Tags: Christopher Robin si Winnie de Plus.

About Emil Calinescu

Blogger de profesie, cinefil de placere, Cinemil pe scurt. Mai multe despre mine gasiti pe pagina Cinemilii.

View all posts by Emil Calinescu