Comandantul – Comandante – Visuali Italiane 2024

Comandantul – Comandante este un film de razboi excelent, care reuseste sa ne arate latura umana a unor oameni altfel neinfricati. Suntem in 1940, pe un vas italian. Este initial submarin, dar apoi ramane la suprafata. La un moment dat, vasul este atacat de un vas belgian. Oficial, Belgia nu era in razboi cu Italia si Germania, insa in acel moment acel vas urma sa transporte echipament militar catre Marea Britanie. Catre dusman. Dupa ce scufunda vasul, Comandantul Salvatore Todaro ia o decizie ciudata: hotaraste sa salveze echipajul vasului belgian, riscand in acest fel vietile propriului echipaj.

Pentru Salvatore Todaro, legea marii a fost mai presus de legea razboiului. Marea are legi proprii, legi superioare legilor razboiului.

Nu va spun cum se termina totul, ramane sa descoperiti singuri, insa va marturisesc ca acest film m-a impresionat mai mult decat 90% dintre filmele „clasice” de razboi. Ca sa intelegeti gandirea mea, pentru mine razboiul este ceva absurd, ceva inuman, ceva ce nu ar trebui sa existe. Inteleg logica sa politica si geopolitica, inteleg cum cinicul razboi a rezolvat multe probleme, cu sau fara ghilimele, insa cu toate astea nu pot fi de acord cu el. Nu pot empatiza cu el. Nu ma pot identifica cu el.

Asa ca atunci cand un film care scoate in evidenta UMANITATEA, care umanitate, pe timp de razboi, este intr-o grabnica disolutie, raman impresionat. Nu ma puneti sa spun ce as fi facut eu daca m-as fi aflat acolo, caci nu stiu. Nu am fost niciodata pe un vas, nu mi-am dorit sa fiu, Slatina mea natala, respectiv Bucurestiul in care locuiesc acum, se afla la o distanta indeajuns de importanta de mare incat sa nu fi fost niciodata tentat de astfel de aventuri. Nu stiu sa inot, nici macar chestii banale, nu am bazele, asa ca pentru mine aceste povesti cu marinari sunt ceva fascinant ce mintea spune ca nu ma vor contine niciodata pe mine. Sunt ceva ce au trait altii, dar ceva ce nu voi trai niciodata in mod direct. Nu imi propun, nu mi-ar placea, sper ca destinul sa ma fereasca de asa ceva.

Filmul este excelent regizat, suspansul este foarte bine dozat, iar capitanul Salvatore Todaro este exceptional interpretat. Totul la superlativ, chiar daca unii s-ar putea plange ca filmul are un ritm un pic prea lent. De fapt, din punctul meu de vedere, ritmul acela lent sugereaza ceea ce trebuie: LINISTEA dinaintea FURTUNII! Care furtuna nu este una meteorologica, dar tot furtuna este.

Nu vreau sa intru in alte detalii cinematografice, las specialistii sa se pronunte aici. Pentru mine, filmul este important pentru ce transmite, modalitatea de transmitere fiind importanta, relevanta, doar daca este credibila. Da, filmul este credibil, chiar a reusit sa ma introduca in poveste, sa ma faca sa empatizez cu personajele de acolo, sa ma faca sa-mi pun intrebari. Daca a reusit acest lucru cu mine, care de obicei sunt mai insensibil la dramele de razboi, sigur va reusi si cu voi. Sau cu majoritatea dintre voi.

Daca precedentul film vazut la acest festival, Eu capitan, va intra si in circuitul normal al cinematografelor, lucru care ma bucura, acest Comandantul – Comandante nu are vreun distribuitor anuntat. Practic, l-as putea revedea doar daca printr-un mare noroc ar aparea pe vreo platforma de streaming. El este exemplul tipic de film de festival, fix din acest motiv trebuie sa mergem la festivaluri: sa vedem filme pe care altfel nu avem ocazia sa le vedem.

Comandantul – Comandante nu este un film clasic de razboi, asa cum ne-au obisnuit americanii, insa fix din acest motiv mi-a placut atat de mult. Este un film despre UMANITATE, atata cat mai poate exista ea pe timp de razboi. Dar se pare ca a putut exista. Cu orice risc!