Corpus Christi
Corpus Christi este propunerea Poloniei pentru Premiile Oscar, fiind un film pe care romanii, din foarte multe motive, ar trebui sa-l urmareasca. Mie mi-a placut enorm, pentru mine filmul fiind special si din alt motiv: a fost vazut exact in seara in care s-a anuntat inchiderea salilor de cinema (si de teatru). Practic, atunci cand am intrat la film stiam din start ca va fi ultimul film vazut intr-o sala de cinema pentru o perioada de timp (nimeni nu stie cat de lunga).
Povestea din Corpus Christi este una extrem de complexa, cu un fir narativ principal si alte cateva secundare. Un tanar recent eliberat dintr-un centru de detentie isi cauta de munca si ajunge la o fabrica de cherestea dintr-o mica localitate din celalalt capat al tarii. Acolo reuseste sa profite de o situatie favorabila si se da preot. Ca preot (proaspat hirotonit, asa cum se lauda el) este nevoit sa-l inlocuiasca pe batranul (si mult prea bolnavul) paroh.
Ce fel de comunitate gaseste, ce problema grava avea acea comunitate, cum incearca el s-o rezolve si cine sunt cei care l-ar putea demasca ramane sa descoperiti singuri.
Despre comparatia cu alte filme poloneze nu pot vorbi, nu sunt nicidecum in masura sa fac asta. As risca sa vorbesc in stereotipuri, urmand a merge pe o gheata subtire. Nu pot, insa, sa nu constat ca un astfel de subiect, un film laic despre religie, caci in fond asta este, vine dintr-o tara profund religioasa, profund catolica, o tara acuzata deseori ca incalca diverse libertati individuale in numele religiei. Ca mentalitate, Romania nu este cu mult diferita, unica deosebire fiind guvernul care conduce tara, mai putin religios si mai putin drastic in aceasta privinta. Ca mentalitate, insa, diferentele sunt minime.
De asemenea, nu pot sa nu constat ignorarea unor intrigi si fire narative secundare cu scopul de urmari, aproape obsesiv, parcursul personajului principal Daniel. In plus, subiectul religios, la modul general, pare sa acapareze intregul film, orice alt subiect trecand in plan secund. De pilda, exista momente in film in care efectiv uiti ca Daniel nu este preot, in care nu pare a exista niciun risc ca acesta sa fie demascat. Practic, posibilul suspans de care ne-am fi putut bucura este exclus aproape complet in majoritatea timpului.
Strict cinematografic, ramane memorabila interpretarea personajului principal Daniel, un personaj dual, o persoana cu propriul cod moral (si, de ce nu, religios). Un personaj minutios construit si fabulos interpretat.
In final, de la Corpus Christi mi-au ramas 3 intrebari:
- Cat de posibil ar fi un astfel de caz in Romania? Care sunt filtrele pe care ar trebui sa le aiba o comunitate? Daca vine un tanar, care are in bagaj straie preotesti, ar trebui sau nu sa fie crezut pe cuvant? Va fi el crezut pe cuvant si tratat drept preot, mai ales in epoca tehnologiei? Sigur nu ar intreba nimeni, telefonic sau via email, undeva mai sus?
- Cat de util ar fi o astfel de persoana, un non-preot, intr-o comunitate mica, izolata si … incuiata? Nu cumva ceea ce a facut el ar fi fost imposibil sa fi fost facut de catre un preot normal? Nu cumva acea comunitate chiar avea nevoie de un astfel de om?
- Ce pedeapsa LEGALA merita personajul Daniel pentru ce a facut? Nu stiu exact reglementarile din Polonia ori din Romania, insa intreb la modul general. Ca sa reformulez, cat de grav este, din punct de vedere LEGAL, MORAL si RELIGIOS, ce a facut Daniel? Ramane sa descoperiti singuri ce a facut exact si sa stabiliti ulterior verdictul.
Pentru ca spuneam asta la inceput, Corpus Christi a fost ULTIMUL film vazut intr-o sala de cinema. Din punctul meu de vedere, este exact tipul de film pe care trebuia sa-l vad, caci am timp cateva saptamani (sau luni?) sa ma gandesc, sa il diger, sa raspund la intrebarile pe care mi le-a pus. Dac-as fi vazut un film comercial de actiune probabil n-as fi ramas cu nimic: 2 ore de entertainment pur si atat. Corpus Christi, insa, m-a pus pe ganduri si este indeajuns de diferit de tot ce vad eu de obicei incat sa devina memorabil.
Pentru cei care se impacienteaza si sunt pe punctul de a ma reclama, spun povestea ei: am intrebat fotograful oficial al evenimentului daca nu pot face o poza si fara masca. Mi s-a spus ca nu. Am facut poza de mai sus, cu masca pe fata. Fix inainte de proiectie, insa, am rugat pe cei de acolo sa se departeze un pic, ca vreau sa fac, pe cont propriu, cu telefonul meu, o poza. Nu am luat pe nimeni langa mine, pur si simplu am rugat-o pe Victoria sa ma pozeze FARA MASCA. Am avut masca pana sa ma apropii de panou, acolo am scos-o repede, mi-au fost facute 5-6 poze, apoi mi-am pus-o repede pe nas si pe gura. Repede, in graba, fara sa fie pus nimeni in pericol. Motivul este evident: in poze vreau sa mi se vada SI fata, nu doar ochii si restul corpului. Stiind oricum ca nu multe zile/saptamani nu voi mai putea merge la cinema, nu doar la vizionari, am tinut neaparat sa imortalizez acest eveniment.
La intrebarea legata de Oscar, daca l-ar fi meritat, prefer sa nu raspund. Nu am vazut Parazitul, nici acum, insa si dupa ce-l voi vedea voi prefera sa evit comparatii de genul. Este un film bun, care merita vazut si asta e tot ce conteaza.
Per total, Corpus Christi este un film excelent, care poate fi inteles mult mai bine de catre cei care cunosc un pic mai mult cultura si cinematografia poloneza. Chiar si asa, filmul ne spune multe si dati-mi voie sa cred ca se potriveste foarte bine si-n peisajul cultural si religios romanesc.
Corpus Christi intra in cinematografele patriei din 9 octombrie, fiind distribuit in Romania de Bad Unicorn. In momentul scrierii acestui articol, cinematografele din Bucuresti, Iasi si Valcea sunt inchise, insa filmul va rula in alte orase din tara. Iar cei vizati, din judetele in cauza, nu pot decat sa spere ca salile de cinema se vor redeschide cat mai curand.
3 thoughts on “Corpus Christi”