Cu inima impacata (Blackbird)

Cu inima impacata (Blackbird) este un remake american dupa un film danez (Stille hjerte, tradus la fel in romaneste, Cu inima impacata, aparut in 2014). Remake-ul a aparut in 2019, insa in cinematografele noastre a aparut abia saptamanile trecute (oficial din 19 februarie, distribuit de Prorom si Happy Cinema). Eu am apucat sa-l vad la acest din urma cinema, in chiar ultimul weekend dinaintea reinchiderii.

Pe scurt: o bolnava de cancer in stadiu terminal isi strage intreaga familie (de fapt, cele 2 fiice ale ei, impreuna cu jumatatile lor si cu nepotul) pentru un ULTIM weekend. Dupa acest weekend, ea urma sa-si puna capat zilelor, din dorinta de a muri fericita, impacata, si de a evita chinurile care urmau inevitabil sa apara. Un ultim weekend impreuna cu familia inainte ca ea sa paraseasca aceasta lume.

Pana sa va vorbesc despre eutanasie, despre partea legala si despre ce cred eu despre aceasta problema, una psihologica in acest caz, trebuie sa va spun marele defect al acestui film: personajele nu pareau deloc realiste. Adica, sa ne intelegem: o fiica lesbiana, cu un suflet de artist, care a avut probleme cu drogurile; cealalta fiica era total opusul ei, o familista convinsa, avea si copil si parea tipul de mama incuiata, rigida; mama cea bolnava fusese o excentrica la viata ei, isi facuse de cap; iar tatal fetelor, sotul bolnavei, era o persoana cum nu se poate mai … tacuta. Didactic erau personajele perfecte: tipologii total diferite, cu replici intotdeauna inteligente. Doar ca fix potrivirea asta m-a dus cu gandul la faptul ca totul parea fake, personajele pareau scoase din laborator. Poate SI din acest motiv nu am putut empatiza cu suferinta personajelor.

Emil Calinescu la Cu inima impacata (Blackbird) - Happy Cinema — Mi-am amintit de Selfie abia cand se stinsese lumina. Noroc ca am blitz si la camera frontala 🙂

Trecand peste aspectele cinematografice, trebuie sa va vorbesc, pe scurt, despre eutanasie. Intai si intai, aici nu vorbim despre o eutanasie LEGALA, pentru ca nu era vorba despre un stadiu la care durerile sa fie insuportabile. Deci chiar si daca lucrurile s-ar fi petrecut intr-un stat cu eutanasia legala, ea nu ar fi fost incuviintata.

Legat de partea morala si psihologica, eu sunt extrem de radical in aceasta privinta. Din punctul meu de vedere, este vorba despre o persoana care avea un OCD extrem de accentuata, o persoana care voia sa aranjeze totul, inclusiv cand si CUM va muri. Nu era vorba, din punctul meu de vedere, de suferinta ei fizica, de durerile ei, ci era vorba de faptul ca trebuia sa existe o ordine inclusiv in asta. Stiti acele persoane care cum intra intr-o incapere incep sa aranjeze lucruri? Ea vrusese sa aranjeze totul, inclusiv chestiile care, cel putin in teorie, n-ar fi trebuit s-o mai priveasca.

Si, daca ma intrebati pe mine, acest personaj era cel mai real dintre toate. Da, exista astfel de persoane, cu siguranta i-ati intalnit si voi. Nu pot da cu pietre in ei, nu-i pot condamna, boala nu este ceva de invidiat, insa din punctul meu de vedere majoritatea celor cu OCD sunt niste persoane extrem de individualiste, extrem de egocentrice. ELE vor sa aranjeze lucrurile pentru ca ELE sa se simta bine.

Si pentru ca tot va ziceam ca-s defect si poate insensibil, mie mi se pare ca o astfel de boala poate fi tratata si indirect. Unui om care vine la tine (indiferent ce inseamna acel LA TINE: acasa, in masina, la birou, la restaurantul tau) sa faca ordine nu poti sa-i faci pe plac, nu poti sa-l mangai pe crestet. Dimpotriva: trebuie sa-i explici ca ceea ce vrea el nu este deloc in regula, sa-i explici clar regulile si limitele. Deseori mi se pare ca astfel de oameni ajung asa si din cauza celor din jur, care de mila ori de frica le fac pe plac ori evita sa le spuna adevarul.

Ce-as fi facut eu in locul vreunuia dintre personaje (cele din film)? Pai as fi facut in asa fel incat acea persoana (indiferent de grad de rudenie ar fi fost cu mine) sa se razgandeasca. I-as fi zis ca e alegerea ei, ca nu ma pot opune, dar nici nu-i pot legitima (moral) actiunea participand. Simplul fapt ca toti ceilalti faceau orice ca sa-i faca pe plac ii mangaia orgoliul, o incuraja in actiunea ei (evident gresita, dupa mine).

Fara sa va zic ce cred eu, va dau o ultima tema de reflectie: incercati sa comparati titlul original, Blackbird (in engleza inseamna mierlă) cu traducerea romaneasca, Cu inima impacata.