Downsizing. Mini-Oamenii este un film scris de un geniu neinteles

Downsizing / Mini-Oamenii este un film scris de un geniu neinteles

 

 

Imi este foarte greu sa scriu acest articol. Nu ca imi pare rau, nu ca sufletul meu ar fi ravasit. Ori, dimpotriva, nu-l scriu nicidecum cu bucurie in suflet.

Imi este, insa, greu de scris un articol despre un film de genul. Si va voi spune cele 5 motive fundamentale pentru care acest articol este printre cele mai dificile de cand scriu despre filme.

Este un film greu de incadrat

Este un pic de comedie, un pic de drama, are ceva SF, unii spun c-ar fi doar Fantasy. Vad ca, pentru unii, ar fi fost si un pic de horror prin el (la inceput). Nu ma acuzati ca vad horror unde nu e, ca eu nu-mi imaginez unde a fost, dar na..

Mai usor decat ce este, insa, putem sa ne gandim ce NU este. Macar aici avem cateva certitudini:

– Animatie nu e. Pentru asta pot baga mana-n foc.
– Musical nu e. Nu canta nimeni. Am scapat, deci.
– Film de actiune nu e. As zice chiar dimpotriva: actiunea este exact ce lipseste acestui film.
– Western nu e. Or merge oamenii aia pe unde or merge, ajung si prin Norvegia, dar nu, western nu.
– Documentar nu e, asta-i cert.
– Nici film istoric nu e. Ceea ce inca e bine, zic.

Daca e sa ma intrebati pe mine, as aplica un principiu vechi de cand lumea: atunci cand nu intelegi un film, zici ca-i psihologic si ai scapat. Deci e psihologic. Macar conform acestei definitii.

Elementul declansator, punct culminant, deznodamant? Care sunt?

La majoritatea filmelor aceste lucruri sunt evidente. Stii clar unde se termina introducerea, care este elementul declansator, care este desfasurarea actiunii, care-i punctul culminant, care-i deznodamantul. Aici este greu de stabilit.

Cu riscul de a face un pic de spoiler, trebuie sa va povestesc nitel. Ideea este asa: un mare savant norvegian descopera metoda prin care oamenii pot fi micsorati. Problema ce urma sa fie rezolvata era suprapopularea planetei. Asta era problema rezolvata la nivel macro. La nivel individual, lucrurile stateau in felul urmator: dintr-un om sarac sau mediu, din clasa medie, in lumea celor mici ajungeai extrem de bogat. Acesta era motivul principal pentru care oamenii doreau sa devina mici. Si acesta a fost motivul si pentru 2 americani de rand. De fapt, EL, Paul Safranek, a decis asta. Doar ca, in ultimul moment, nevasta lui se razgandeste. El devine mic, ea ramane mare. De aici, n-o mai vedem pe ea, doar aflam la un moment dat ca cei doi divorteaza.

Acesta sa fie punctul culminant? Nicidecum. Mai este unul, pe final (adevaratul punct culminant?!), cand locuitorii primei asezari din Norvegia, impreuna cu profesorul, mentorul lor, decid sa mearga intr-un adapost, un fel de Arca a lui Noe. Paul, personajul principal, ezita daca sa-i urmeze sau nu. Ramane sa descoperiti voi daca o va face si ce anume il determina sa ia acea hotarare.

Intrebarea ramane: care-i punctul culminant? Poate-s eu prea blond sa pricep. Zic.

Care este morala filmului?

Mesajul filmului este incert. Ma gandesc c-ar putea fi vorba despre problemele de mediu, despre faptul ca omenirea reuseste sa-si distruga propria planeta intr-un ritm alert.

Ma gandesc ca este mesajul ala banal, Live your live, traieste-ti viata atat cat poti s-o mai traiesti, prezentul fiind mai important decat viitorul.

Morala ar putea fi si Orice sut in fund este un pas inainte. Sau divortul nu este nicidecum cel mai rau lucru care ti se poate intampla…

Mai putem intelege si cum de o chestie importanta, utila societatii, se pot folosi unii in scopuri rele, nocive. O asiatica fusese micsorata cu forta. Asta este ce am aflat initial. Ulterior aflam ca lucrurile nu erau atat de negre pe cat pareau la prima vedere…

Filmul este la limita dintre prea incarcat si plictisitor

Suna paradoxal? Este. Dar fix asa stau lucrurile: in film se intampla lucruri, personajele fac ceva, nu mananca jumatate de ora dintr-o ciorba, ca-n filmele romanesti. Doar ca intr-un final stai te gandesti daca s-a intamplat efectiv ceva. Stai sa te gandesti la progresul personajului principal.

S-au intamplat atatea lucruri, dar parca nu s-a intamplat mare lucru… Personajul principal a progresat, nu e acelasi ca la inceput. Dar cat de diferit este el fata de cum era la inceput? In afara de faptul ca-i mult mai mic zic…

Film bun sau film prost?

Grea intrebare. Inca sunt in aceasta dilema. Matt Damon joaca slab, dar parca asa trebuie sa fie personajul. Cristoph Waltz joaca bine, dar parca-i un personaj ultra-cliseic. Filmul poate fi deopotriva vazut ca un film slab, dar si ca un film genial, original. Ideea este originala, dar oare este fericit pusa-n aplicare?

Si, totusi, pe langa toate aceste intrebari de mai sus, caci filmul pune multe intrebari si nu raspunde la aproape niciuna, ramane una fundamentala:

Tu te-ai micsora, daca ai avea posibilitatea?

Acest paragraf este adresat cu precadere celor care au vazut filmul. Nu contine spoilerele, dar s-ar putea sa nu-l intelegeti foarte bine daca nu l-ati vazut.

Incep cu o chestiune pur personala: eu am fost dintotdeauna cel mai mare. Nu ALA MARE, ci CEL mai mare. Din clasa I pana-n la finalul facultatii. La inceput ma simteam bine, insa la un moment dat ma saturasem. Prin clasa a V-a sau a VI-a eu eram cel care statea tot timpul cu capul plecat. Nu d-alta, dar ca sa vorbesc cu cineva, cu colegii, fix asta trebuia sa fac. Nu doar ca am crescut mult, dar am crescut si mai repede decat ceilalti.

De multe ori mi-am dorit sa ma micsorez. Sa fiu mai scund, acum as zice si (un pic) mai slab. Ma rog, asta se poate ajusta, dar cu ceva vointa.

Oricum, ideea de micsorare pe mine m-a lovit la fix. Adica este o chestiune la care, culmea, chiar m-am gandit deseori. Asa ca as raspunde, fara sa ezit, da. E drept, nu m-as arunca din start in necunoscut, nu as vrea sa fiu printre primii. Dar dupa 10 ani, de exemplu, as fi de acord sa ma micsoreze.

In plus, si asta ramane sa descoperiti singuri, mi-ar placea sa duc viata de acolo. Caci acolo, in orasele mici, nu prea muncea nimeni, dar nici nu erau furturi sau alte alea. Fara griji, ca sa zic asa. O societate distopica, utopica. As zice ca, intr-un fel, visul neo-marxistilor, vopsiti acum in multe culori, in special verde, se materializase.

Caci da, daca ar fi sa pun o eticheta celui care a gandit acest film, fix asta as spune despre el: un idealist ecologist, ultra-stangist (neo-marxist, trotchist chiar), un geniu neinteles. Unul care fumeaza iarba toata ziua, care citeste Kant, Nietzsche, Marx si cine stie ce autori sud-americani cool, care are tricou cu Che Guevara si uraste capitalismul. Il uraste, insa, atat de mult folosindu-se din plin de binefacerile lui.

Sa ne intelegem: NU m-as micsora pentru ca as vrea sa ajut planeta, dintr-un altruism extrem. Pentru ca, ghiciti ce? 95% dintre cei care se micsorasera NU o facusera pentru asta. Ceea ce inseamna ca actiunile ecologice, utile societatii, pot fi facute si din alte motive. Discutia asta o avusesem candva, la un curs: poti, de exemplu, sa nu-ti tii incarcatorul de la telefon in priza nu pentru a proteja planeta, ci pentru ca esti zgarcit ori iti e teama ca se va arde. O actiune care are efecte benefice asupra planetei, pe care o faci fara sa te gandesti la planeta.

Per total, Downsizing. Mini-Oamenii este un film scris de un geniu neinteles. Mergeti sa-l vedeti, voi puteti intelege cu totul si cu totul altceva. Unora le-a placut enorm, unii l-au displacut mai mult decat vedeti scris aici. Eu sunt neutru, apreciez, poate prea mult, ideea originala de la care pleaca.

Downsizing. Mini-Oamenii intra in cinematografele patriei din 12 ianuarie, fiind distribuit in Romania de Ro Image. MINIsalutari CINEMILE tuturor!

ps: Era sa uit: Downsizing. Mini-Oamenii sta prost la capitolul matematica. Oamenii aveau in jur de 12 cm (deci de la 180 de cm scazusera la 12, adica de 15 ori, in masa lor scazuse de peste o mie de ori. Sunt calcule medicale precise sau este pur si simplu un mare bluf matematic? In plus, la cat de mici devenisera oamenii, muntii aia trebuiau sa le para mult mai mari. E clar ca in echipa filmului nu a fost vreun ingineri, lucrurile, matematic vorbind, au fost scapate de sub control. Sau poate explicatia imi scapa mie.

Lasă un răspuns