Duelul vinului – Comedy Cluj 2016

Duelul vinului

Meseria de somelier mi se parea candva fascinanta. Sa poti sa-ti dai seama de ce contine vinul mirosindu-l, uitandu-te la el, agitandu-l gustandu-l. Este o meserie grea si noua, muritorilor de rand, ne face viata mai usoara.

Acum mi se pare o meserie pe care nu mi-as dori-o. Dimpotriva. Tu nu te mai poti bucura de un vin bun, pentru ca vei incepe sa-i gasesti defectele. Vei considera ca a fost prost ales la mancarea in cauza, vei reprosa ca o aroma este prea intensa, alta este aproape inexistenta.

In plus, un vin apreciat de somelieri, de critici, ar putea sa nu fie un vin pe placul tau. Poate tie-ti place vinul dulce, eventual indoit cu apa ori cu cola. Asa te simti tu bine. E ceva grav?

E drept, unele chestii de bun simt trebuie stiute: vinul alb merge cu peste, vinul rosu, dur, merge la finalul mesei. Nu stiu sa vi le zic, insa cu siguranta exista diverse articole si tutoriale pe net.

Acum, de ce am scris acest articol? Pai pentru ca am vazut la Comedy Cluj 2016 filmul Duelul Vinului. Si, pentru ca sunt acuzat ca prea am laudat filmele de la acest festival, voi sublinia trei chestii negative ale acestui film. Vorbesc serios, avea potentialul sa fie un film foarte bun, dar o da in bara in punctele esentiale.

Pana atunci, actiunea pe scurt: un somelier este exclus din aceasta lume pentru ca isi pierduse simturile. Trecerea lui pe bara fusese cu scandal. Partea buna este ca simturile ii revenisera, iar el se simtea in forma. Partea proasta este ca ceilalti nu-l mai voiau inapoi. Insa ambitia lui era mare, asa ca va cauta metode ingenioase de a reintra pe scena.

Acum, sa-i vedem cele 3 mari defecte 🙂

Nu invatam nimic in ceea ce priveste bautul de vin

Filmul imi pare adresat cunoscatorilor. Eu as fi vrut sa fiu invatat sa beau ori sa degust un vin. Sa mi se spuna: uite, pentru ca asta e friptura de vita, merge vinul asta. In niciun caz vinul asta.

Latura educativa e zero, desi, repet, asteptarile erau mari. Fix d-aia m-am dus sa-l vad.

Finalul este gretos

E ca si cum ai fi baut vinuri bune, seci, aromate, pentru ca la final sa ti se puna pata si sa le indoi cu cola. Sau sa torni efectiv zahar in ele. Ca asa vrei tu.

Fix asa e finalul acestui film: actiunea curge intr-un sens, totul are o oarece logica (o logica interna a filmului, ca sa zic asa), insa la final totul se schimba si devine absurd. Asta, bineinteles, pentru ca scopul nobil este tot timpul acelasi: binele trebuie sa triumfe. Happy end cu orice pret. Uneori nu se poate. Ma rog, e relativ si cat de fericit este finalul. Asta ramane sa decideti voi 🙂

Are anumite momente lipsite de sens care-i strica realismul

Somelierul renegat intra cu o masca la un mare concurs. Eh, problema e ca prin acea masca i se vedea/ distingea fata. Adica probabil masca era metaforica, dar vedeti voi, suntem la film, nu la teatru. As fi vrut sa-i vad o MASCA, sa fie efectiv de nerecunoscut. Si, din pacate, nu este singurul exemplu.

Altfel, Duelul Vinului e un film bun. Daca nu ar avea aceste 3 mari defecte, esentiale, ar fi putut fi un film foarte bun. Si mai ales foarte educativ. Pacat.