Emma. – Frumoasa, desteapta si bogata?
Spun din start: nu sunt fan al povestilor de epoca, nici scrise, nici cinematografice, nici teatrale, drept urmare judec acest film, Emma., strict prin ceea ce mi-a aratat el. Nu am citit nici cartea ce se afla la baza lui (fie vorba-ntre noi, nici n-am de gand s-o fac) si nici nu am vazut vreo alta ecranizare de-a ei. Drept urmare, nu ma intrebati cat de bine este redata atmosfera epocii, cat de fidela este ecranizare ori cum este ea comparativ cu vreuna precedenta. Nefiind vorba despre un serial, consider ca nu e musai sa fi vazut vreun film precedent pentru a-l intelege pe acesta.
Am facut, insa, aceasta introducere pentru ca voi sa stiti exact opinia cui o cititi. Sunt in tema in ceea ce priveste filmele bune, pot aprecia o interpretare buna, solida, insa filmele de epoca nu sunt printre preferatele mele.
Acum, revenind la filmul Emma., cea mai recenta ecranizare mai precis, trebuie sa mai fac o precizare importanta: pe cat de bine este conturata ea ca personaj (un personaj bine conturat este, insa, diferit de un personaj genial), pe atat de static este filmul. Emma, personajul principal al filmului, pare a vrea sa controleze totul, vrea sa fie o mica regina. Harriet devine prietena apropiata de-a Emmei, desi nu erau nicidecum din aceeasi clasa sociala. Desi era evident onorata de prietenia Emmei, este oare Harriet atat de norocoasa sa aiba o astfel de prietena? Ramane sa descoperiti singuri toate gafele Emmei, toate intrigile pe care le pune la cale si, mai ales, cum va sfarsi ea.
Fara sa dau spoilere, desi este tipul de film la care cu greu poti da spoilere, vreau sa subliniez 3 lucruri importante:
Mare atentie la tatal Emmei
Fara sa stiu exact cum este reliefat in roman, tatal Emmei mi se pare caricaturizat mult prea mult. Batranul incuiat caruia mi s-a parut ca i se pun in carca inclusiv defectele (greselile) fetei. Ea, Emma., este progresista, o feminista a timpurilor ei, persoana care trebuie sa treaca intai si intai peste educatia primita de la tatal ei. Progresism vs conservatorism, totul ambalat intr-o nota romantic umoristica numai buna de livrat in jurul datei de 14 februarie.
La comediile romantice nu se rade
Am observat acest lucru acum mult timp, simteam, insa, nevoia sa va reamintesc asta. Nu va asteptati sa radeti cu gura pana la urechi, caci nu se va intampla asta. Daca ati fost tarati de catre jumatatea romantica a cuplului la acest film (nu sunt conservator incuiat care presupune ca un cuplu poate fi musai traditional, format din barbat si femeie), asteptati-va ca rasetele sa fie, de fapt, niste zambete si niste sunete de vaga placere din partea persoanei de langa voi. Daca voi sunteti persoana care a dorit sa mearga la acest film si la final ati constatat ca n-ati ras deloc la un film considerat comedie, apai inseamna ca nu v-ati informat corespunzator. Eu, unul, mi-am facut datoria.
Da, la modul general, este ironizata societatea britanica din acea perioada. Da, noua ni se par absurde si amuzante (pe alocuri ori pe de-a-ntregul) toate acele lucruri, da, la vremea ei cartea a fost de-a dreptul revolutionara, femeile radeau cu gura pana la urechi si apreciau curajul autoarei. Nu zic, filmul ofera destule motive sa radem de acea perioada si de cat de dubios o ardeau oamenii pe atunci. Doar ca ironia asta asta fina nu inseamna o comedie spumoasa la care sa razi cu gura pana la urechi. Nu inseamna ca e un film rau, inseamna doar ca un spectator trebuie sa stie din start la ce merge.
De ce Emma. este considerata desteapta?
Nu vreau sa fac glume de santier pe seama parului ei blond, desi prima oara cand am vazut afisul cu sintagma pe el fix la asta m-am gandit, vreau sa intreb sincer de ce Emma este considerata a fi inteligenta. Ea se da inteligenta, fiind de fapt „control freak”. O da in bara mult si des, fara sa-mi dau seama cat la suta e rautate si cat la suta este lipsa de inteligenta. Eu o suspectez de o grava lipsa de inteligenta, dar na, va trebui sa mergeti la film sa va convingeti.
Nu neg, e un personaj foarte bine conturat, faptul ca nu inteleg exact cat e rautate si cat e lipsa de inteligenta nu inseamna ca e un personaj de aruncat. Dimpotriva, este tipul de personaj pentru care merita sa revezi un film. Problema mea nu e cu modul in care a fost construit, nici cu modul in care este interpretat personajul, pentru ambele numai de bine am de spus, ci cu modul in care este el promovat. Frumoasa este, nimic de zis, bogata este, nici aici n-am de obiectat, eu sunt un #sarac pe langa ea, asta e cert, dar de ce trebuia bagat si cuvantul „Desteapta”? Nici macar pentru acele vremuri nu mi s-a parut foarte desteapta. Ca se dadea desteapta, ca-si dorea sa fie desteapta, ca se tot strofoca sa controleze lucrurile si oamenii, asta e adevarat. Dar desteapta nu era nicidecum. Sau poate am eu alta acceptiune a termenului.
Per total, Emma. este un film decent, pe care merita sa-l vezi pentru personajul principal. Daca esti fan al povestilor de epoca e clar ca nu-l vei rata. Altfel, daca-ti doresti ceva dinamic, sa se intample lucruri si sa stai cu sufletul la gura, e clar ca n-ai ce cauta la acest film.
Din pacate sau din fericire, Emma. pare singurul film tematic ce a intrat in cinematografe pe 14 februarie. Privit, deci, in context, Emma. se poate dovedi alegerea corecta. Emma a fost adusa a fost invitata (caci, femeie independenta fiind, nu poate fi ADUSA de cineva intr-un loc) in cinematografele patriei noastre de Ro Image.
1 thought on “Emma. – Frumoasa, desteapta si bogata?”