Familiar
Familiar este un nou film despre comunism, securitate, despre trecut, despre cum unii nu s-au impacat cu acesta si cum inca traiesc acolo.
Va sunt familiare cuvintele de mai sus? Se potrivesc pentru multe filme, din pacate sau din fericire din ce in ce mai putine in ultima vreme. Si, totusi, oare chiar ar trebui sa uitam cu totul trecutul? Sa-l ingropam? Sa-l ignoram? Ar trebui sa intoarcem definitiv foaia? Ori chiar s-o rupem pentru a nu fi tentati sa ne intoarcem la ea?
Dragos, interpretat excelent de Emanuel Parvu, este un tanar regizor care vrea sa faca un film documentar despre familia lui. Aceasta plecase din Romania in Germania Federala candva in anii 80. Subiectul i s-a parut cu atat mai interesant cu cat povestea nu era doar politica, ci avea in mijlocul ei si un triunghi amoros: mama lui (Ana Ciontea pare PERFECTA in acest rol!), tatal lui (un Adrian Titieni foarte convingator in rol de tata obosit din toate punctele de vedere!) si un misterios Harald Stern (Vlad Ivanov joaca foarte putin, dar unica scena in care apare m-a facut sa regret ca nu a aparut mai mult). Pentru a face acest film, Dragos apeleaza la ajutorul fostei sale iubite, Ilinca (interpretata de Iulia Lumanare, cea care este si co-scenarista). Din pacate, acest lucru ii afecteaza actuala relatie, cu Alina (Victoria Ecaterina Moraru are un rol extrem de discret, mult prea discret pentru „gusturile mele”), o tanara fotomodel care nu o inghitea pur si simplu pe Ilinca.
Ce anume afla Dragos, cum se schimba relatia lui cu parintii, cum decurg lucrurile in plan sentimental pentru Dragos si cum se termina totul ramane sa descoperiti singuri.
Desi n-am vazut primul lungmetraj al regizorului Calin Peter Netzer (Maria), le-am vazut pe celelalte 3, in toate, ca si in prezentul Familiar, razbate o tema o comuna: relatia defectuoasa dintre copii/copil si parinti. In Medalia de Onoare un parinte isi denuntase la securitate copilul pentru ca acesta din urma sa nu plece in strainatate; in Pozitia copilului avem o mama dominatoare si un copil adult; in Ana Mon Amour (ecranizarea excelentei carti Luminita Mon Amour) avem un cuplu toxic, aici relatia deficitara cu parintii fiind cumva in plan secund.
Ce este interesant de observat este si faptul ca la toate filmele regizate, Calin Peter Netzer a fost si co-scenarist.
In acest Familiar, relatia defectuoasa cu parintii se traduce prin secrete adanc ingropate de parinti, pe care copilul, chiar daca adult in toata firea, reuseste sa le scoata la iveala. Va las pe voi sa decideti daca tot acest efort chiar merita, daca adevarul chiar trebuie aflat cu orice pret.
Desi de obicei nu ma refer la modul in care este filmata o productie, aici mi-au atras atentia 2 lucruri: o scena, una singura, spre final, una fara sunet, in care doar vedem protagonistii (Dragos si Alina), fara sa auzim ce vorbesc; in plus, in mai multe randuri avem o impartire a ecranului (pe intelesul corporatRistilor si al vorbitorilor de romgleza: split-screen), una specifica televiziunii. La un moment, ecranul era impartit in 2 pentru a-l vedea din profil, dintr-o parte si dintr-alta, pe Dragos. Va las pe voi sa gasiti posibile explicatii, posibile metafore ascunse. Eu doar semnalez aceasta tehnica, va indemn sa fiti atenti la ea.
In final, trebuie sa spun un lucru pe care initial imi propusesem sa-l precizez de la inceput: Emanuel Parvu este de nerecunoscut in acest film. Daca n-as fi stiut de la inceput ca el are rolul principal (de data aceasta am facut ceea ce nu fac de obicei: am citit cate ceva despre film inainte) si daca nu i-as fi recunoscut vocea (sunt oameni, cu precadere actori, pe care i-as recunoaste daca i-as auzi la radio, i-as recunoaste dupa voce, fara sa trebuiasca sa-i vad), n-as fi stiu ca este el. Daca pur si simplu te uiti la el nu iti dai seama cine este.
Un ultim lucru pe care vi-l semnalez: finalul. Eu am intrebat la finalul proiectiei daca este ce am crezut eu ca este. Cica nu era. Desi eu in continuare cred ca e ca mine. Nu va zic, nu dau spoilere. Dar va invit pe voi sa descoperiti finalul si sa va ganditi (dar sa pastrati pentru voi, pentru ca nu-mi doresc spoilere nici in comentarii!) cam ce ar putea insemna. Un final deschis l-as numi eu. Desi initial eu nu-l consideram chiar asa.
Oricum ar fi, Familiar este un film excelent, un film de festival, de arta, care si mult potential comercial. E drept, trebuie sa se lupte cu filme romanesti ultra-comerciale tip Klaus & Barrosso, o lupta cumva inegala, insa sunt convins ca … se va descurca. Exact cum s-au „descurcat” parintii lui Dragos pentru a emigra.
Familiar intra in cinematografe din 26 ianuarie 2024 (un paradox amuzant: 26 ianuarie este ziua de nastere a fostului conducator iubit; pana-n 1989 era sarbatoare nationala!), fiind distribuit in Romania de Parada Film.
Be the first to leave a reply