Fantomele trecutului – Sleeping Dogs
Fantomele trecutului – Sleeping Dogs este ecranizarea romanului Cartea Oglinzilor, scris de autorul autohton Eugen Ovidiu Chirovici. O carte excelenta, care m-a dat pe spate, a fost ecranizata intr-un film doar decent. S-a pierdut ideea de baza a cartii, s-a pierdut „piesa de rezistenta”. Dar pana sa va vorbesc despre acest aspect, vreau sa mai subliniez un lucru.
Cineva imi spunea mai demult ca literatura noastra contemporana sufera din cauza faptului ca teatrul, respectiv cinematografia autohtona nu o baga in seama.
Multe filme sufera de scenarii stangace, trase de par, insa niciun regizor nu se orienteaza catre literatura, adica spre un loc unde ar putea gasi povesti consistente, bine scrise.
Sa ne intelegem: avem si carti bune, profunde, care ar putea deveni filme de festival, dar si carti ultra-comerciale, repudiate de critici. De toate pentru toti.
Inca de cand am citit cartea, acum 6 ani (tot prin martie!), m-am tot gandit ce ecranizare superba ar putea iesi. Ar putea iesi, imi ziceam inca de atunci, DOAR daca se va pastra ideea cartii. Ideea OGLINZILOR. Ceea ce, din pacate, NU s-a intamplat.
Ca sa intelegeti mai bine, imi permit sa ma autocitez, sa va redau exact cuvintele mele de acum 6 ani:
[…]Ce avem, de fapt? Pai o editura primeste un manuscris incomplet, in care era vorba despre omorarea unui celebru profesor. Crima avusese loc in urma cu 20 de ani. Un editor, angajat special pentru acest subiect, se apuca sa faca sapaturi. Primul lucru pe care-l afla este ca autorul manuscrisului a incetat din viata. Cu el, deci, nu mai putea sta de vorba.
Asa ca singurele fire de care se putea lega erau personajele din povestea sa. Si le ia pe rand …
In plus, spre norocul sau, politistul care anchetase cazul, si care nu reusise sa gaseasca faptasul, inca traia.
Vedem, practic, povestea din mai multe perspective. Din mai multe unghiuri.
Fiecare, cu datele pe care le avea la dispozitie, trasese anumite concluzii. Si spunea partea sa de adevar.
Daca un om spune ceva de rau despre cineva, o face fie cu rea-intentie, fie pentru ca informatiile sale converg la acea concluzie. […]
Sursa: citestemil.ro/cartea-oglinzilor-eugen-ovidiu-chirovici
Ce avem in film? Pai intai si intai, avem un personaj principal DIFERIT: unul dintre fostii politisti care anchetasera crima se trezeste intr-un spital unde urmeaza un tratament experimental pentru Alzheimer. La un moment dat, o tipa il suna, spunand ca este de la o organizatie care se ocupa cu salvarea condamnatilor la moarte. Ma rog, e un pic mai complicat, dar ideea este ca cel acuzat de crima urma sa fie executat in aproximativ o luna. Asa ca el se apuca sa sape in trecut pentru a fi convins ca acea persoana ce urmeaza a fi executata chiar este vinovata.
Nu va spun finalul, nu va spun daca este acelasi criminal si-n carte, si-n film, va trebui sa descoperiti singuri asta, insa va spun ca aceasta ecranizare patimeste prin faptul ca a stricat SPIRITUL CARTII, ideea de baza a cartii: faptul ca fiecare are bucata sa de adevar, ca adevarul unui om este construit pe baza informatiilor pe care le detine si a legaturilor pe care acesta le face, ca doua adevaruri radical diferite pot ramane ADEVARURI atat timp cat acele persoane care le enunta nu au toate datele. Practic, eu nu mint, eu spun adevarul, ce am vazut, doar ca este posibil sa trag concluzia gresita.
Vazand filmul si gandindu-ma la carte, nu pot sa nu ma intreb daca regizorul Adam Cooper chiar a inteles pe de-a-ntregul cartea. Caci eu nu pot numi filmul Fantomele trecutului – Sleeping Dogs ca fiind ecranizarea romanului Cartea oglinzilor. Maximum ce pot afirma este ca regizorul si co-scenaristul Adam Cooper a preluat personajele din cartea lui Chirovici, pe care le-a mixat dupa bunul plac.
Ce a iesit, nu pot nega, este un film decent, tipic american, cu un fost politist pensionar plin de mustrari de constiinta, de regrete, care vrea sa faca o ultima fapta buna. Un film politist american tipic. Din pacate, cam de duzina, sigur ai mai vazut cel putin 20. Nu spun, ca altii, ca ar fi previzibil, ca nimic nu sugereaza „vinovatul”, el e bine construit si excelent interpretat (Russell Crowe este perfect in acest rol!), doar ca nu are APROAPE NICIO LEGATURA CU CARTEA.
Da, daca n-ai citit cartea vei aprecia filmul Fantomele trecutului – Sleeping Dogs. Insa vei face asta doar pentru ca habar n-ai ce sansa au ratat producatorii, regizorul si co-scenaristii. Pacat. Mare pacat.
Insa aceasta ratare monumentala ma duce cu gandul inapoi la discutia initiala: oare un regizor autohton ar fi scos un film mai apropiat de ideea cartii? Oare problema lui Adam Cooper este ca-i american si ca a vrut musai sa americanizeze povestea, s-o faca una tipica de Hollywood? Dar, in sens contrar, daca ar fi ecranizat-o vreunul de-al nostru ar mai fi devenit atat de cunoscuta povestea? Ar fi percutat la fel de mult?
Nu am raspunsuri la aceste intrebari, insa imi permit sa dau un pronostic: daca cinematografia autohtona si-ar intoarce fata la modul serios catre literatura contemporana, atunci multi oameni altfel talentati ar fi mai motivati sa scrie. Ar fi un BOOST pentru literatura autohtona.
Chiar asa, daca tot finanteaza statul atatea filme, de ce nu-si propune sa incurajeze ecranizarea literaturii contemporane?
Fantomele trecutului – Sleeping Dogs a intrat in cinematografele patriei din 22 martie 2024, fiind distribuit in Romania de Ro Image 2000.
Be the first to leave a reply