Filmul Capace este incomplet – D-BUTAN-T 2017

Sunt la Sfantu Gheorghe, la Festivalul DE TEATRU D-butan-T 2017. Insa, organizatorii festivalului s-au gandit ca, pe langa teatru, sa includa si cateva proiectii de film. In total 4 filme romanesti, toate avand aceeasi caracteristica: regizor debutant. Dintre filmele proiectate (sau, ma rog, proiectate ori care urmeaza sa fie proiectate, caci mai este maine Marita), singurul pe care nu-l vazusem era filmul Capace. Iar filmul Capace ma facuse curios, intai si intai, datorita distributiei.

Pentru ca ea, distributia, contine un nume pe care mi-am propus sa-l urmaresc cu foarte multa atentie: Vlad Ivanov. De cativa ani, de la Snowpiercer cred, acest actor mi-a atras atentia. Si de la Caini incoace mi-am propus sa nu ratez niciun film cu el. Caci de la acel filme incoace a avut numai roluri puternice, solide, interpretari excelente: in Bacalaureat, in Ana Mon Amour si, mai ales, in filmul Un pas in urma serafimilor. A mai jucat si in Perfect sanatos, pe care n-am apucat sa-l vad.

Daca ar fi sa numesc un actor roman pentru care mi-as dedica 2 ore din viata mea sa vad ORICE film in care el joaca, acel actor este Vlad Ivanov. Mai sunt si altii interesanti, altii foarte buni, dar PE FILME Vlad Ivanov pare a se detasa. Iar in Capace continua seria rolurilor foarte bune, excelente, cu o interpretare solida.

E drept, personajul sau este unul dual, pe de-o parte un afacerist fara scrupule, unde Vlad Ivanov se simte ca pestele-n apa, joaca PERFECT, pe de alta parte ii vedem si latura umana, cand se duce la unul dintre vechii sai prieteni din copilarie, la Toma, rol in care Vlad Ivanov interpreteaza excelent, dar cumva se vede ca nu-i rolul lui. Ca-l incomodeaza un pic. Este doar un rol excelent, spre deosebire de rolul PERFECT pe care-l joaca atunci cand e personaj negativ.

Un al doilea rol solid este al lui Adrian Titieni, El este tipul de actor care poate juca o singura partitura, dar cand e s-o interpreteze, o face extraordinar. El, Adrian Titieni, este omul simplu, de la oras sau de la tara, barbatul simplu de 50 de ani, fara pretentii, dar cu principii. De aceasta data munceste undeva la Sfantu Gheorghe (in judetul Tulcea, nu unde ma aflu eu acum), se pregateste pentru nunta fiicei, locuieste singur, vaduv fiind si se bucura de micile placeri ale vietii. Desi nu are nici pe departe faima ori averea prietenului Radu si desi munceste fizic mult mai mult, pare mai fericit, mai implinit. Oricum, este clar mai uman.

– Radule, tu cand ai ras ultima oara?
– Pai cand mi-a zis cineva un banc. Era ala cu …
– Lasa asta. Cand ai ras CU ADEVARAT?

E drept, desi personajele sunt bine conturate, nu aflam lucruri esentiale despre ele. Radu nu stim exact ce este, afacerist, dar in ce domeniu? cu ce se ocupa acea firma, speculatii bursiere? ... In plus, nu ni se spune cum ajunsese el in acea pozitie. Singurul lucru din trecut pe care-l aflam este jocul de capace, joc care-i unise pe ei (pe cei 2, dar si pe prietenii lor). Exact ca-n filmul Octav, din copilarie si pana-n prezent hiatusul temporal este mult prea mare, este enorm. Simteam nevoia unor explicatii, sa inteleg mai bine personajul, in special pe Radu, trebuie sa aflu cum a ajuns astfel.

Si pentru ca am pomenit de filmul Octav, pot spune ca filmul Capace a ratat sansa exploatata atat de bine de Octav: sa fie un excelent film vizual, film fotografic. Peisaje avea cu duiumul, vorbim de Dunare si de Mare si de locul unde ele se intalnesc. Din pacate, insa, camera se uita prea mult la oameni si prea putin la peisaje. Proverbul romanesc spune ca din cauza copacilor nu vedem padurea. In acest caz, nu vedem peisajele, natura, din cauza oamenilor care o populeaza.

Filmul Capace vrea sa ne transmita ca ar trebui sa fim mai des oameni, sa ne gandim mai des la micile bucurii ale vietii. Sa radem mai des, sa ne simtim bine mai des. Si, mai ales, sa ne gandim mai des la oameni decat la bani. Pacat, insa, ca modul in care ne este transmis mesajul, altfel corect, este unul greoi. Inteleg aspectele necomerciale, pe alocuri anticomerciale, insa doar pana la un punct. Noroc cu cei 2 mari actori, Titieni si MAI ALES Ivanov, ei salveaza filmul. E drept, nici Claudiu Istodor, in rolul doctorului Mircea, nu joaca deloc rau. Dimpotriva: un personaj puternic, cu replici bune, cu nerv, pune suflet.

Per total, insa, Filmul Capace pare incomplet. Ar fi fost un film bun daca ar mai fi avut cate ceva … Stiti, sunt filme proaste, la care nu te poti uita, filme mediocre, seci, care nu-ti transmit nimic, si filme decente spre bune, de care-ti pare rau ca nu au avut niste chestii. Filme care ti-au transmis ceva, filme la care ai apreciat cate ceva, dar carora le lipsesc niste chestii. Fix in aceasta ultima categorie se afla filmul Capace.

Si, ca sa repet coincidenta: am vazut un film a carui actiune se petrece la Sfantu Gheorghe in orasul Sfantu Gheorghe. Este alta localitate, dar coincidenta este simpatica.

Asadar, filmul Capace a fost vazut in cadrul festivalului D-butan-T, insa el deja ruleaza in cinematografe din 27 octombrie, fiind produs de Saga Film si distribuit in cinematografe de Bomb film Production. Salutari CINEMILE din inima secuimii tuturor!