Filmul despre AMY la Les Films de Cannes

Filmul despre AMY

Filmul despre Amy un documentar extrem de bine realizat, extrem de bine documentat, despre viata si moartea celebrei cantarete britanice. Ratasem vizionarea de presa a filmului, auzisem cate ceva despre el de la cei care fusesera, insa, cumva, evitasem pana acum sa merg sa-l vad.

Si cand l-am vazut in programul filmelor de Cannes am ezitat. Aveam 3 motive pentru care ezitam/evitam sa merg la el:

Poate am eu prejudecati, dar in general nu prea pot empatiza cu cei care se drogheaza. Plec de la premisa ca atunci cand iei droguri, din orice motiv ai face-o, ti-o faci cu mana ta.

Nu sunt familiarizat prea bine cu lumea muzicii, mai ales cu cea a jazz-ului, despre care este vorba in film. Daca ar fi fost sa-l vad, l-as fi vazut mai mult sa ma informez, fara sa pot sa-l judec sau sa empatizez cu personajul.

Nu stiam mare lucru despre Amy. Moartea ei nu m-a facut sa caut informatii despre ea, nu mi-a starnit brusc interesul despre cariera ei, asa cum s-a intamplat in cazul mortii lui Michael Jackson (ori, la noi, in cazul mortii Madalinei Manole).

Totusi, am decis sa merg sa vad filmul, mai ales pentru ce am spus la punctul 2: sa ma informez, sa stiu si, eventual, sa descopar un om. Spre rusinea mea, am aflat de Amy Winehouse doar dupa ce am vazut documentarul despre ea. Documentarul, cinematografic, este ireprosabil. Nu stiu daca cineva a negat veridicitatea informatiilor, insa pare extrem de profesionist facut.

Ce-i drept, desi am avut mult momente in care am empatizat cu ea, nu am putut varsa nici macar o lacrima. Amy a fost o victima, atat a parintilor (initial), cat si a anturajului sau (ulterior). A fost o fiinta slaba (si la figurat, dar si la propriu), a luat decizii gresite in mod constant. O chestie mi-a atras, insa, atentia: se spune la un moment dat ca ar fi dat oricand toti banii agonisiti pentru a putea merge pe strada fara sa fie asaltata. Cred ca aici sta cheia intregii povesti: ea, de fapt, si-a ales in mod gresit meseria. Oricat talent ar fi avut, ea nu era facuta, psihic, pentru a fi vedeta. Sunt persoane putin talentate, ajunse vedete nemeritat, care se simt PERFECT cand sunt asaltate de fani, de blitz-uri si de ziaristi. Altele, insa, clacheaza. Totusi, nu am putut varsa nicio lacrima: cumva, desi e o victima, n-a reusit sa ma faca sa empatizez pana la capat cu ea. Poate pentru ca in anturajul meu nu am avut vedete care se apuca de droguri in varful carierei. Cumva, empatia la mine tine si de experientele proprii.

Fanii vor aprecia la adevarata sa valoare filmul despre Amy. Pe parcursul articolului am presarat cateva melodii celebre ale acesteia, plus cateva poze din film. In Incheiere, recomand articolul scris de Judy despre film, Judy fiind, probabil, cea mai mare fana Amy Whitehouse din Romania. Salutari CINEMILE tuturor!