Gheara de fier – The Iron Claw
Gheara de fier – The Iron Claw este un film despre wrestling, sport pe care recunosc din start ca nu-l inteleg foarte bine si drept urmare nu-l urmaresc. Dar primele lucruri pe care le voi spune despre acest film sunt legate de wrestling.
Pentru mine, wrestlingul este un sport fake, un entertainment fals. Problema cu acest wrestling este ca nu stii niciodata ce e real si ce e fake acolo. Hai sa zicem ca este precum un suc carbogazos de portocale tip Mirinda sau Fanta: are si ceva suc concentrat de portocale, insa aromele, colorantii si conservantii fac ca acel suc concentrat sa devina irelevant.
Stie cineva care-i procentul de concentrat de fructe din sucurile comerciale de pe piata? Nu. Dar si daca stie cineva, tot nu-l bea ca pe un suc NATURAL de fructe, nu se raporteaza astfel la el.
Cam asa sta treaba si cu wrestlingul, un sport emblema pentru cultura americana. Este un sport american prin excelenta. Nu este precum sumo, un sport care inglobeaza in el multe caracteristici ale culturii japoneze.
Povestea prezentata in filmul Gheara de fier – The Iron Claw este una adevarata, a fratilor Von Erich. Ei au facut istorie in lumea wrestlingului american din anii 80. Vorbim de 6 frati, dintre care 5 au urmat o cariera in acest sport. Ei au fost condusi de tatal lor despotic, cel care visa ca trofeele sa ajunga in familie. Si el fost luptator de wrestling, Fritz Von Erich si-a crescut copiii intr-un spirit competitiv extrem.
Din pacate, 4 dintre ei mor, asa ca oamenii vorbesc pana-n ziua de azi despre „Blestemul Von Erich”. Nu intru in detalii, va las sa descoperiti singuri acest blestem. Puteti cauta despre cazul real si pe Google, familia in cauza fiind inca emblematica pentru acest sport.
Acum, nu pot ignora wrestlingul, drept urmare despre Gheara de fier – The Iron Claw spun exact ce am spus si despre acest sport: nu stiu ce e real si ce e fictiune in acest film, nu stiu ce e drama pe bune si ce este fake. Chiar daca drama aceea este reala, personajele mi s-au parut fake, nu am putut pur si simplu empatiza cu niciunul.
Filmul Gheara de fier – The Iron Claw este departe de seriile despre box, acolo unde lupta finala era autentica, simteai adrenalina, simteai fiecare lovitura, simteai tensiunea.
Acum trebuie sa vorbesc un pic si despre blestem. Este un subiect pe care unii il evita, sunt prea rationali pentru a discuta despre asa ceva. Nu vreau sa dau un raspuns direct la intrebarea care reiese din film, nu vreau sa vorbesc despre „Blestemul Von Erich”, va invit sa-l descoperiti singuri. Eu vreau sa vorbesc la modul general despre blesteme. O s-o fac indirect si imi cer anticipat scuze pentru offtopicul mai lung.
Am vorbit in ultima vreme, de vreo luna de zile tot vorbesc, despre vibe-ul unei sali de teatru. Poate ar trebui sa scriu un articol distinct pe tema asta. Discutia a fost prilejuita de spectacolul Imperium, vazut in sala de festivitati a Colegiului National Mihai Viteazu.
Pe scurt de tot, eu chiar cred ca unele sali au un vibe pozitiv, iar altele au unul negativ. Iar acea sala, de fapt acel liceu, are/au un vibe negativ. Nu ma simt deloc bine cand intru acolo.
In sens contrar, sunt sali de teatru cu un vibe atat de bun incat am impresia ca orice as vedea acolo mi se va parea bun.
Dar vibe-ul bun este dat DE OAMENI. La Teatrul Evreiesc de Stat de pilda, care are o sala cu vibe excelent, toata lumea zambeste, toata lumea este primitoare. Si nu vorbesc DOAR de mine, ci vorbesc la modul general, despre ORICE oaspete care le calca pragul. Niste oameni zambitori, primitori, ospitalieri, cu energii pozitive, nu pot da decat energie pozitiva acelui loc, acelei sali.
In sens contrar, niste oameni inchistati, plini de furie si de ura, nu pot atrage decat energii negative. Poti practica sporturi, inclusiv cele de lupta, cu zambetul pe buze sau le poti practica cu ganduri negre, plin de agresivitate, de ura.
Blestemele inseamna energii negative. Un om cand blesteama incearca de fapt sa canalizeze niste energii negative catre o persoana, o locatie sau o entitate. E drept, se spune ca exista costuri, ca acele blesteme ii vor face si lui rau.
Nu este nimic SF, nimic magic in ceea ce spun. Drept urmare, ca sa fiu mai precis, o persoana care se plange ca este blestemata este, de cele mai multe ori, vinovata de acel blestem. Daca nu el, atunci sigur cineva din familie.
Va invit pe toti sa vedeti filmul Gheara de fier – The Iron Claw si sa stabiliti singuri cat este de autentic sau nu. Cat de autentic este PENTRU VOI, ca sa zic asa. Pe mine nu m-a incantat, fara sa pot spune ca m-ar fi dezamagit. Asteptarile erau oricum mici, asa ca pot spune ca a fost exact cum ma asteptam.
Este o Fanta de portocale, care uneori, in functie de context, daca e cald afara si ea este rece, s-ar putea sa ti se para excelenta, ideala. Daca o bei calda, pe frig, s-ar putea sa ti se para o idee proasta.
Gheara de fier – The Iron Claw a intrat in cinematografe din 8 martie 2024, fiind distribuit in Romania de Bad Unicorn!
PS: Gheara de fier – The Iron Claw ne arata si ceea ce psihologii numesc „masculinitate toxica”. Nu neg, judecandu-l din aceasta perspectiva, filmul chiar este util. Este perspectiva din care va sfatuiesc sa priviti acest film. Cea mai ofertanta.
Cica urmariti-ma ca voi da de pamant cu filmul, dar in recenzie nu ai scris aproape nimic despre film. Ai deraiat pe alte carari.