I like movies – American Independent Film Festival 2023
I like movies este tipul de film pe care l-as recomanda oricarui cinefil inrait. E drept, multi cinefili ar putea intelege gresit mesajul, poate chiar pe dos.
Povestea din I like movies se petrece IN CANADA (veti vedea de ce este relevant acest aspect) este urmatoarea: un Lawrence Kweller este obsedat de filme. Nu pasionat, OBSEDAT. El are UN SINGUR prieten, cu care isi petrece serile de sambata, ati ghicit, uitandu-se la filme. Visul sau este sa fie admis la New York, la academia de film, dorind sa ajunga regizor.
La un moment, spre finalul liceului, obtine un job de vis (cu sau fara ghilimele): vanzator la magazinul de inchiriat DVD-uri. De aici incep aventurile, incepe cu adevarat filmul.
Si pentru ca am ajuns aici, trebuie sa va spun un lucru pe care vreau sa-l zic, sa-l intreb, de ani buni: DE CE NE UITAM LA FILME? Deseori am impresia ca oamenii obsedati de filme, exact ca personajul acestei pelicule, omit partea esentiala: POVESTEA si a sa MORALA!
De ce ne uitam la filme? Sa observam unghiuri speciale de filmare, artificii regizorale, interpretari senzationale si cine stie ce alte aspecte cinematografice? Ele sunt MIJLOACE prin care MESAJUL este transmis publicului. Nu e musai sa fiu de acord cu mesajul, pot aprecia filme care au un mesaj contrar valorilor mele, dar filmul TREBUIE vazut pentru povestea lui.
Da, poti cauta si altceva in filme: poti cauta anumite stari (un suspans intens, poate vrei sa te sperie, poate vrei sa te faca sa razi ori poate chiar vrei sa plangi!), nu este deloc gresit sa cauti asa ceva.
Daca nu esti de acord cu mesajul, cu morala, poti s-o combati, poti discuta aprins cu prietenii dupa ce iesi din sala de cinema, poti sa faci asta si public, pe retelele sociale. Poti face acest lucru pastrandu-ti respectul pentru cei care au realizat filmul. Sunt de parere ca filmul X e bun, excelent, poate chiar fabulos, desi nu-s de acord cu morala lui. Am 2 exemple in acest sens, fara sa intru in detalii: Joker (din 2019) si autohtonul Ilegitim. Primul are un mesaj anarhist, cu care NU pot fi de acord, iar al doilea legitimeaza incestul (INTRE 2 FRATI GEMENI!!!). Nu stiu daca toti sunt de aceeasi parere cu mine, unii vad altfel lucrurile, insa ideea de baza ramane: eu pot aprecia si filme cu morala carora nu-s de acord.
Revenind la I like movies, noi vedem de fapt maturizarea personajului principal, celui obsedat de filme, care maturizare presupune, PRINTRE ALTELE, renuntarea la obsesia sa. Si fix asta este ideea: diferenta dintre PASIUNE si OBSESIE. Este in regula sa ai pasiuni, a fi pasionat de filme nu este deloc un lucru gresit, dimpotriva, dar de obsesii trebuie sa scapi.
Angajarea lui la magazinul de inchirieri de filme este pasul necesar pentru maturizare. Veti vedea singuri cum il transforma acest pas, cu ajunge el la finalul filmului.
Legat de titlu, abia la final se potriveste I like movies. Pana atunci trebuie inlocuit cuvantul LIKE cu un altul. LOVE. I AM OBSESSED WITH MOVIES.
Ca sa intelegeti ce va ziceam la inceput, recomandati I like movies obsedatilor de film pe care-i cunoasteti. Intrebati-i apoi care e morala filmului, ce au inteles din el. As putea sa fac pariu ca foarte putini recepteaza corect mesajul.
Chiar cred ca, de fapt, I like movies ar putea deveni un fel de filtru pentru obsedatii de film. Un fel de intrebare prin care sa iti dai seama daca cel de langa tine este obsedat sau nu de filme.
Eu am vazut I like movies la American Independent Film Festival 2023, adica alaturi de niste pasionati de filme. Nu stiu cati dintre ei erau obsedati, as paria ca cel putin 10%. Oare sunt optimist sau sunt pesimist? Desi, fie vorba-ntre noi, sunt obsesii mult mai grave si mai nocive, asa ca si dac-ar fi mai multi, tot n-ar fi atat de grav, de dramatic.
I like movies este per total un film excelent. Indiferent de mesajul receptat, el nu va dezamagi niciun cinefil.
Insa I like movies m-a facut sa ma intreb din nou: oare de ce ne uitam la filme? Doar ca bifam undeva ca am vazut un numar record de pelicule?
ps: O alta problema pusa interesant in I like movies este cea despre LOCUL in care faci facultatea. Pentru un canadian, universitatile ideale sunt cele din SUA. A face facultatea in Canada, in special pentru cineva care vrea sa faca film, este ceva gresit. Multi se considera din start „loseri”. Ma gandeam la o comparatie fortata: cam la fel gandesc multi ploiesteni, targovisteni ori pitesteni nevoiti sa faca facultatea in orasul lor. Bucurestiul (ori Clujul) reprezinta optiunile corecte, care-ti ofera ceva, orasul natal fiind varianta low-cost. Evident, pentru o comparatie cat de cat asemantoare ar trebui sa compar un student din Ploiesti care vrea sa faca filmul la Paris, dar se multumesc cu UNATC-ul bucurestean. Oricum, este interesanta discutia. Si necesara as zice.
Be the first to leave a reply