Inimi tinere (2025)

Inimi tinere ne spune povestea lui Elias, un adolescent ce traieste pentru prima oara sentimentul dragostei fata de cineva. In acest caz, acel cineva este Alexander, un coleg de clasa proaspat mutat de la Bruxelles, un gay asumat, un adolescent care deja isi descoperise sexualitatea, se descoperise pe sine.

Chiar daca majoritatea criticilor au fost impresionati de acest film, il considera superb, un basm, o lume ideala, eu fix cu asta am o mare problema. Imi cer scuze anticipat pentru spoilere, insa altfel nu mi-as putea argumenta punctul de vedere.

Asadar, problema lui Elias este ca nu are curajul sa spuna nimanui ca este diferit. Nici macar gasca sa de prieteni nu stia.

Primul care afla este bunicul, care bunic in simplitatea sa il incurajeaza sa-si urmeze inima. Un bunic simplu, cinstit si foarte tolerant.

Urmeaza restul familiei, urmeaza si gasca de prieteni. Totul este roz, toata lumea e fericita. Inclusiv fosta lui prietena accepta aproape senina acest lucru.

Singurii homofobi intoleranti sunt niste „baieti mai mari” de la scoala, care ii urmaresc inclusiv pana la o casa parasita din padure, dar care apoi parca s-au teleportat, nu mai exista, nu mai aflam nimic de ei.

Si, sa ne intelegem: totul se petrece intr-o comunitate rurala (nu aflam exact de unde, caci singurul oras pomenit este Bruxelles; poate fi comunitate din Belgia, dar poate fi si dintr-o tara vecina).

Venirea lui Alexander se doreste a scoate in evidenta fix aceasta „inapoiere”: la Bruxelles era ceva firesc sa te declari gay, nu trebuia sa te temi, sa-ti fie rusine, insa acolo este o localitate rurala, aici „nu am vazut niciun baiat care sa iasa la intalnire cu un alt baiat”.

Ceea ce ma duce la o intrebare evidenta: ori e inapoiata, ori e toleranta? Nu s-a vazut pe acolo vreun gay, insa toata lumea e fericita cand aude de „primul caz”?

Ca sa ajung pe teritoriul cinematografic, un personaj pozitiv iese in evidenta doar atunci cand il pui in contrast cu unul negativ. O oaie neagra iese in evidenta daca se afla intr-o turma de oi albe.

Aici, in filmul Inimi tinere, nu avem vreun personaj negativ. Colegii aceia mai mari, homofobii, par a forma un personaj colectiv incert, care apare doar ca sa-l necajeasca pe Elias. Nu mult, nu-l bat, doar il sperie un pic.

Dupa mine, in toata familia lui Elias ar fi trebuit sa existe un homofob, poate fratele, pe care l-am fi vazut in contrast cu ceilalti. Un frate tanar si homofob ar fi contrastat foarte bine cu bunicul batran, simplu si tolerant.

Mai ales ca un personaj homofob, intolerant, s-ar fi putut schimba, transforma radical, pana la finalul filmului.

Asa, singurul care se schimba este Elias, dar nu in sensul ca devine alt om, ci in sensul ca reuseste sa se accepte.

Repet, problema cu povestile acestea „prea roz”, „prea dulci”, este ca nu-s realiste. Presupunand ca scopul filmului este de a indemna la toleranta, acesta nu este atins aratand o situatie utopica mult prea roz. Caci un tanar gay, care ar vrea sa-si dezvalui identitatea reala, nu va invata nimic: nu va invata cum sa raspunda la un refuz din partea familie, nu va invata cum sa traiasca intr-un mediu ostil. Va vedea doar cum ar fi daca ar trai intr-o societate utopica.

Da, avem nevoie si de basme, dar cat de utile sunt ele din punct de vedere educational?

Altfel, filmul Inimi tinere are multe calitati din punct de vedere cinematografic: interpretari excelente (in frunte cu cel care-l interpreteaza pe Elias – Lou Goossens), o regie foarte buna, niste cadre naturale excelente (care se vad fabulos pe un ecran mare de cinematograf), dar si o atmosfera, un vibe, extrem de pozitiv. Deci aveti ce vedea, veti iesi cu un mare zambet pe buze.

Insa eu mi-as fi dorit mai mult. Simteam nevoia unei povesti macar un pic mai conflictuale. Eu caut personaje negative nu ca sa le indragesc, ci ca sa le scoata in evidenta pe cele pozitive.

Nu vreau sa scot in evidenta fracturile logice, sunt cateva scene care la mine au adancit sentimentul ca ceea ce vad nu este ceva real. Ceea ce e pacat, astfel de filme ar trebui sa puncteze intai si intai la capitolul realism.

Mergeti sa vedeti Inimi tinere, eu l-am vazut la Cinema Muzeul Taranului Roman, loc care se potriveste perfect cu peisajele rurale din film. Nu e chiar taran autohton, dar suntem europeni, deci peisajele rurale europene sunt bine-venite.

Inimi tinere a intrat in circuitul normal al cinematografelor din 21 februarie 2025, fiind adus in Romania de Follow Art Distribution!