Interviu Laura Napolitano: Cinematografia italiana contemporana se imparte intre realism si vizionarism.

Salutare tuturor si bine v-am regasit la un nou interviu marca Cinemil.ro. Ca de obicei, primul lucru pe care-l fac este sa imi rog invitatul sa se prezinte.

Sunt Laura Napolitano, sunt din Napoli, unde am studiat limbi orientale, limba si literatura japoneza. După cativa ani petrecuti în Japonia, am caștigat un concurs la Ministerul Afacerilor Externe, unde lucrez din 2008. Am fost Atasat Cultural la IIC de la Paris, am fost directoarea IIC de la Melbourne, iar acum sunt aici, in Romania.

Sunteti directoare a Institutului Italian de Cultura Vito Grosso din Septembrie 2022. Va rugam sa ne spuneti cateva cuvinte despre activitatea dumneavoastra din ultimele luni, de cand va aflati in fruntea institutului.

Am venit în Romania de sase luni si pot face un bilant mic si partial al activitatii mele ca directoare a IIC Bucuresti. La sosire, am descoperit o tara extrem de interesanta, dinamica, cu o mare dorinta de a face lucruri, de a se dezvolta. Acest lucru se reflecta si in colaborarea culturala, care mi se pare foarte vivace, partenerii culturali sunt foarte deschisi la propuneri si la stimulii pe care noi ii oferim. Dupa ani de letargie fortata, din cauza lipsei unui director, am incercat sa dau vitalitate Institutului, relansand cursurile de limba italiana si activitatile culturale: am reinceput activitatile in octombrie, cu Saptamana Limbii Italiene in Lume, ducand tema generala, “Tinerii”, spre tematica jocurilor video, cu intalniri dedicate si o expozitie de fotografie a tinerei fotografe Federica Sasso cu titlul “Battle Royale”; am dedicat mai multe activitati centenarului nașterii lui Pier Paolo Pasolini: un concert-spectacol, o resedinta teatrala si o serie de filme de Pasolini, la Bucuresti in colaborare cu Les Films de Cannes, la Cluj-Napoca impreuna cu Cinema Victoria; ne-am dedicat apoi design-ului, cu o expozitie intitulata Ecodesign, care vorbeste despre provocarile sustenabilitatii design-ului italian contemporan, si cu o alta expozitie dedicata personalitatii marcante a intelectualului, politicianului si omului de afaceri Adriano Olivetti. Ideea este de a aduce la loc de cinste creatia contemporana, prin colaborarea cu diferiti parteneri, aici la Bucuresti, dar si in alte orase din Romania.

Acum, cred ca ar fi interesant pentru cititori daca ne puteti spune cateva cuvinte despre festivalul „Visuali Italiane” – Noua cinematografie italiana in Romania editia a doua. Sa ne concentrăm la ce ar trebui sa ne așteptam? De ce ar trebui sa participe cinefilii romani la acest festival?

La Bucuresti prezentam 12 filme, dintre care doua pelicule clasice restaurate de Cinemateca Nationala a Italiei. Este vorba de productii foarte recente din 2021 și 2022, ale unor autori afirmati precum Giuseppe Piccioni cu filmul său Umbra zilei, cu Riccardo Scamarcio, sau ale unor autori tineri precum Fulvio Risuleo, regizorul filmului Noaptea fantomă, un noir sau road movie a carui actiune se petrece pe strazile unei Rome nocturne care place mult publicului adolescent. Avem un film precum Atlantida, opera unui artist video la primul său lungmetraj, care vorbeste despre o Venetie cum nu ati mai vazut-o. Prezentam productia italiana în toata varietatea sa, filme premiate la cele mai importante festivaluri – Cei opt munti a castigat premiul juriului la Cannes – si credem ca publicul roman va gasi filme de calitate pe care le va aprecia mult. Un alt aspect important este acela ca vor fi prezenti aproape toti regizorii, cu care publicul va putea discuta la finalul filmului.

(O mentiune din partea mea, ca intervievator: din cauza lipsei de timp, atat a mea, care am trimis tarziu intrebarile, cat si a doamnei Napolitano, interviul apare abia astazi, joi, cand o parte dintre filmele mentionate deja au rulat la editia bucuresteana a festivalului. Pe masura ce scriu despre filme, voi insera link-uri catre articolele cu impresii despre acestea, pentru ca interviul sa fie relevant, sa aiba sens, si dupa incheierea festivalului.)

Ne puteti spune 2 sau 3 caracteristici principale ale Noului Cinematograf Italian?

Cinematografia italiana contemporana se imparte intre realism si vizionarism. Este o cinematografie care a reinceput să vorbeasca despre societate, prin filmele implicate social si, in special prin documentar, genul care poate s-a impus cel mai mult in productia recenta. E de ajuns sa ne gândim la Leul de Aur castigat de Gianfranco Rosi; dar este si o cinematografie care vorbeste de intimitate, si o face cu o atentie deosebita asupra tinerilor, adolescentilor, tinerilor adulti, striviti de lumea adultilor, sau incapabili sa-si gaseasca propriul drum si un loc al lor in lume, si o face folosind registrul halucinant, precum in Noaptea fantomă si Atlantida.

Aveti vreun film favorit care poate fi vazut la acest festival? Ne puteti spune cateva cuvinte despre acest film?

A fost o alegere grea, pentru ca sunt, intr-adevar, foarte multe filme bune. Mi-ar placea sa vad sala plina la Exterior, noapte, serialul de televiziune al lui Marco Bellocchio.
Bellocchio este unul dintre marii autori ai cinematografiei italiene si mondiale si mi se pare incredibil ca, la 83 de ani, mai are inca dorinta si capacitatea de a experimenta, de aceasta data in domeniul televiziunii. Exterior, noapte este corespondentul pentru televiziune al filmului sau Buna dimineata, noapte, realizat acum 20 de ani: este vorba de un eveniment din istoria italiana, acela al rapirii si uciderii politicianului Aldo Moro, care ne vorbeste tuturor prin vocile si reactiile protagonistilor, de la Papa, interpretat de Toni Servillo, la sotie, o exceptionala Margherita Buy, pana la Moro insusi.

Acum eram curios daca ati mai fost in Romania inainte de Septembrie 2022? Daca da, ce anume v-a placut cel mai mult?

De fapt, nu am mai fost înainte in Romania, despre care aveam o idee doar partiala prin cinematografia si literatura ei. In aceste Sase luni am calatorit putin, din pacate, doar la Cluj si Timișoara pentru munca, dar am impresia ca este o tara care are multe de oferit si pe care abia astept sa o vizitez, mai ales pentru a ma dedica uneia dintre activitatile mele preferate, trekking-ul.

Sa trecem acum mai departe si sa discutam despre cinematografia romaneasca. Ne puteti spune numele unui regizor, al unui actor, al unei actrite, respectiv al unui film din cinematografia romaneasca pe care ii apreciati?

Cinematografia romana este incredibil de vivace si-mi place mult. Imi plac filmele lui Cristi Puiu, imi amintesc de o retrospectiva a lui la Cinemateca din Melbourne – unde conduceam Institutul – care m-a marcat foarte mult. De curand, după victoria sa de la Berlin, am descoperit filmele lui Radu Jude, care mi-au deschis noi perspective asupra filmului romanesc.

Ultima intrebare este din alt domeniu si anume teatrul. Institutul pe care-l conduceti a adus in Romania un spectacol despre Primo Levi intitulat Mai este oare acesta Levi?. Am vazut acest spectacol in Bucuresti, la Teatrul Evreiesc de Stat. Ne puteti spune cateva cuvinte despre spectacol? Cum v-a venit ideea aducerii acestui spectacol in Romania? Cum ati simtit ca l-a primit publicul roman?

Mai este oare acesta Levi este un spectacol prezentat de compania Fanny & Alexander, una dintre companiile de teatru italiene cu o lunga traditie in teatrul de cercetare. Vazusem spectacolul la Roma cu cativa ani in urma si mi-am propus atunci sa-l duc si in alte tari. Este un gen de teatru care implica in mod direct spectatorul, care nu este pasiv, ci este el insusi protagonist in spectacol, care se indreapta in directii diferite, in functie de publicul prezent. Ma interesa mult sa propun genul acesta de experienta publicului roman, poate mai putin obisnuit cu genul acesta de practici teatrale, si sa vad cum reactioneaza, mai ales intr-un context probabil destul de traditional precum cel de la Teatrul Evreiesc. Cred ca publicul a apreciat mult, am simtit sala pulsand in timpul spectacolului si dupa, cred ca am creat o legatura incredibila cu publicul. Am impresia ca exista un mare interes pentru teatru aici, in Romania, si cred ca va trebui sa ne concentram mai mult pe acest domeniu in programarea evenimentelor viitoare.

Doamna Napolitano, va multumesc mult pentru acest interviu. In incheiere, va rog sa adresati cateva cuvinte cititorilor Cinemil.ro.

Le multumesc cititorilor Cinemil.ro si ii invit să umple sala de la Muzeul Taranului la aceasta bogata selectie si sa urmareasca evenimentele urmatoare, ne vom concentra mult pe cinematografie sub toate formele ei: filme clasice, de gen, documentare, filme contemporane.

Multumesc doamnei Laura Napolitano pentru interviu. Iar toti cititorii mei din Bucuresti sunt anuntati ca pot da de mine, live, in fiecare zi a festivalului. Singura zi cu semnul intrebarii este ultima, duminica 12 martie, cand vor rula cele 2 filme vechi, clasice, restaurate.