Katharina – Dracula film festival 2022

Katharina a fost cel mai surprinzator film vazut la Dracula film festival 2022. Despre cum am vazut filmele si cum scriu despre ele, de ce o fac cu intarziere, va voi explica pe larg pe EmilCalinescu.eu.

Asadar, Katharina este un teen-horror, unde un grup de prieteni, de liceeni, hotarasc sa o ia pe via Transilvanica pentru a-l plimba pe un prieten venit din strainatate. La un moment dat dau de o fantoma speciala: iubita lui Dracula (fosta? actuala? greu de spus). Katharina este o fantoma extrem de mofturoasa, greu de strunit, insa este in acelasi timp o fantoma buna, prietenoasa, care nu vrea sa faca rau, nu vrea sa sperie, nu vrea sa se razbune.

Intregul grup de prieteni reface, fara sa-si dea seama, traseul trasurii din opera Dracula. Nu stiu daca ati citit cartea ori ati vazut vreuna dintre ecranizari, eu va zic doar atat: trasura de pe vremuri este inlocuita acum de un taxi, soferul fiind la fel de dubios precum vizitiul de acum o suta si ceva de ani, singura chestie care lipseste fiind … setea de sange.

Acum, am 2 variante, 2 unghiuri radical diferite de a continua acest articol: fie va voi vorbi despre tineretea si energia actorilor din acest film (toti elevi de liceu in Bistrita, cursanti ai scolii de actorie infiintate de Florian Zapra), fie voi vorbi, in sens negativ, despre cat de putin m-a speriat acest film. Culmea este ca si intr-un caz, si in celalalt as spune adevarul.

Vorbim, deci, despre un horror prietenos, energic, plin de voie-buna. Pana si fantoma este asa, nu te inspaimanta in niciun moment. As putea spune ca filmul Katharina inaugureaza subgenul cinematografic numit Friendly Horror. Ma rog, or mai fi si altele, dar pentru mine este primul astfel de film.

Ce mi-a placut mie, la modul cat se poate de serios, este ca prin intermediul fantomei se pune, de fapt, o alta problema: cum s-ar integra in societatea actuala o persoana crescuta acum sute de ani. Nu este fantoma, ci este cumva o masina a timpului.

Legat de varsta actorilor, lucrurile functioneaza in favoarea filmului: orice stangacie de interpretare ori regizorala este privita cu indulgenta, unele stangacii ori fracturi logice fiind chiar amuzante. Deseori personajele iau cele mai ciudate decizii, absurde, ilogice, insa produsul final pare cu sens, cu logica. Matematic, pare ca regizorul a facut mai multe greseli pe parcursul rezolvarii problemei, insa la final a ajuns la rezultatul corect. Ori, daca gandim gastronomic, putem spune ca la fiecare bucatica s-au luat decizii ciudate (la sos, la garnitura, la felul principal), insa rezultatul final este unul socant de bun.

O alta perspectiva, iarasi corecta, este ca acest film este, de fapt, o perspectiva adolescentina asupra povestii originale a lui Dracula. Pentru cine nu stie, prima ecranizare a povestii dateaza din 1922, deci anul acesta s-au implinit 100 de ani (Nosferatu se cheama acea montare). Pe langa proiectiile speciale Nosferatu, unde muzica este compusa live (am asistat la o astfel de proiectie la festival), cinematografia romaneasca cinsteste aceasta aniversare prin acest film. Este o perspectiva proaspata, adolescentina, pacifista, deloc sangeroasa.

Partea proasta in legatura cu acest film Katharina este ca el NU va rula in circuitul normal al cinematografelor. Se pare ca nici macar un distribuitor nu a dorit sa faca asta. Nu ma pot pronunta, nu stiu daca ar fi avut succes, dar eu spun ca acesti copii meritau o sansa.

Asa ca daca vedeti vreo proiectie speciala de-a filmului Katharina, fie vreun eveniment, fie vreun festival, nu ezitati sa mergeti sa-l vedeti. La Dracula Film Festival 2022 a fost proiectie cu intrare libera, asa cum este foarte posibil sa fie si celelalte, atatea cate vor fi ele.

Sa vedem, insa, pe ce platforma de streaming va ateriza acest film. Poate publicul roman va da peste nas distribuitorilor, facand din Katharina un succes fie si pe mai micile ecrane de acasa.

Per total, mi-a placut Katharina, desi de-a lungul proiectiei m-am luat de cateva ori cu mainile de cap, neintelegand de ce un personaj a actionat in acel fel. Insa la final totul a fost mai mult decat pozitiv. Inclusiv energia, vibe-ul, pe care filmul mi l-a transmis.